Când eram mic citisem că dacă ciocnești ouăle roșii de Paște cu cineva, te vei întâlni cu acea persoană în Rai.
Știind că bunicul care mă crescuse nu mai avea mulți ani de trăit am avut grijă să ciocnesc la masa de Paște de mai multe ori cu el. Nu eram foarte religios, dar orice mică speranță de a-l revedea cândva m-a făcut să cred în asta.
Într-o dimineață de noiembrie l-am reîntâlnit după mulți ani. Atât de mult îmi lipsise îmbrățișarea sa, dragostea sa ocrotitoare…Îi împlinisem visul cel mai important pe care îl avusese, să mă vadă mare și pe picioarele mele.
Prețuiesc atât de mult aceste două ore în care am stat cu el, cu tata Gheorghe, cum îi spuneam…
Sunt fericit că am fost primit pentru 2 ore în vizită în Rai
despre experiența ta în Rai…
ce n-ai inteles? ca incerc sa iti explic….. uat? 🙂
scuze,dar nu am înțeles…
si eu am fost in Rai 🙂 poate de-aia n-am avut intrebari 😉
cineva imi spunea ca raiul este un loc de pe pamant. candva am aflat ca noi nu murim, ci suntem intr-o continua calatorie…bunicul cel drag te-a imbratisat cu caldura si ti-a aratat o participa din universul sau…liniste si lumina… dragostea sa ocrotitoare e in tine acum…
despre suflete si dragoste, despre nemurire si lacrimi de fericire…
caci dragostea este nemurirea si magia vietii insasi…
frumoase randuri…
Imi aduc si eu aminte de tata Gheorghe (cel de la Campulung,zic eu,pt ca si pe cel de la Frumusica tot Gheorghe il chema). Am fost in vizita cu ai mei de cateva ori la Campulung,cand eram mic si imi aduc aminte de mosul. Tu ai fost apropiat de el si vezi ca,daca ai suflet bun, Dumnezeu iti da posibilitatea cateodata sa ii revezi pe cei dragi in orice loc s-ar afla ei
pot numai sa imi imaginez ce emotii erau intre voi…
sunt intrebari pe care as vrea sa le pun, dar nu pe blog…mi se par un eveniment, o situatie si o persoana mult prea speciala si importanta in viata ta ca sa le postez.. 🙂
vorbim la interviuri 😉