Mi se pare ca surprinde excelent resorturile sociale, psihologice si antropologice care ne fac sa fim asa cum suntem in raport cu ceilalti, in tara noastra.

Cartarescu: despre noi, acum 

Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti unacu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii desupravietuire e mitocania agresiva.

In orice tara civilizata oamenii incearca sa-simenajeze nervii cat se poate de mult. Suntprevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: “We agree to disagree” (“am cazut de acord ca nu suntem de acord”). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.

In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti “inperioada” de sergentii lor. Cand ajung ei insisi
sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toatenivelurile, romanii sunt proprii calai si propriile
victime intr-o societate profund alienata psihic, osocietate isterica.

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii
cotidiene. Starea continua de explozie, care neprovoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase.
Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in totacest chimism social. Inraiti de lumea in mijloculcareia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta siobscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel  de incapabili de a distinge binele de rau ca  tarfele si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastrasociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

si probabil prin alte tari din lumea a III-a poti vedea asa ceva…
Imagini de pe Nerva Traian

think of Romania as being a diamond which is waiting for you to polish it!

sursa:http://blog.cyclingromania.ro/2010/12/cycling-in-romania.html

M-am gândit de mai multă vreme că Romania nu se poate diferenția printr-o abordare comercială, ci prin ceea ce are autentic și cu adevărat unic. O experiență brută, dar caldă și personală și nemăsurată în tarife în euro.

ORELE UNEI NOPTI CARE SE SCURGEA GREU, TENSIONAT CATRE O DIMINEATZA IZBAVITOARE…

Raul cel mai mic…
Este o definitie subiectiva… Iar responsabilitatea "alegerii raului cel mai mic", este cu atat mai mare cu cat definitia termenului insasi este dificila, si trecuta printr-o multime de criterii subiective.
Insa de data asta, azinoapte, "raul cel mai mic" era evident unul obiectiv. Si putea determina un moment istoric in viata unei natiuni blestemate parca sa aleaga mereu "raul cel mai mic". Un moment care ar fi putut decide nu atat teritorialitatea natiunii romane, cat demnitatea sa sociala si rolul pe care inclusiv noi, cei din JCI, ca generatie datoare de a fi "generatia asteptata a schimbarii", trebuie sa ni-l asumam. Rolul de a ridica din nou natiunea romana la un loc respectat in Europa.
Este prea putin relevant de ce am ajuns la Chisinau peste week-end. Este de vorbit la o bere cate prejudecati mi s-au spulberat. Mai important este ce am simtit acolo. M-am simtit Roman printre Romani.
Am simtit pulsul unei parti ale acestui popor care se incapataneaza sa spere, care continua sa Simta Romaneste, care nu se simt mai regionali decat moldovenii din Iasi, care incearca sa se lupte cu aroganta de stapani a rusilor si a ruso-fililor, si care incet, incet, isi ridica capul.
Va spun sincer, au existat momente in care m-am simtit acolo mai acasa decat in Harghita – Covasna… Ma simteam printre ai mei.
Sunt pragmatic si prea putin utopic. Nu visez o reunire teritoriala cu Romania. Sper insa ca intr-un orizont de 10 – 20 de ani, Basarabia sa se regaseasca cu Romania in cadrul UE, sub conditia precedenta ca UE sa reziste. O regasire insa, pe care eu nu o vad posibila decat dupa o alegere dura: Renuntarea la Transnistria.
Si pentru ca mail-ul asta e mai mult despre ceea ce am simtit decat despre o evaluare geo-politica, sa va spun cum treceau greu orele…
In autocar, un tanar antreprenor basarabean cu afacere in turism in Constanta, (cu cetatenia deja redobandita), mi-a aratat portalul de stiri unimedia.md… Si din clipa aia, cu fiecare actualizare a stirilor despre alegerea primarului Chisinaului, am simtit emotiile mai ceva decat in noaptea din alegerile prezidentiale din Romania. Pentru ca de data asta, era vorba de mult mai mult. Era vorba de simbolul unei sperante care trebuia sa ramana prinsa in cutia Pandorei unei Natiuni deja prea incercata.
Dupa numararea a 23% din voturi, candidatul comunist parea victorios. Colegul antreprenor, m-a linistit: asa a fost si in turul 1, dar suburbiile au salvat situatia. (Nota: suburbiile sunt de fapt satele care apartin de Chisinau. Unde majoritari sunt romanii basarabeni. Social, istoric si politic Firesc: etnia dominanta, "alogenii cuceritori" se instalase in capitala, lasand la margini populatia locala.)
Si, intr-adevar, la 85% Chirtoaca venea la conducere in numararea voturilor. Apoi, o noua cadere. De-abia dupa ora 3, la 98-99% din numararea voturilor, prelua din nou conducerea… Iar gandurile erau cuprinse intr-unul: Doamne, sa ramana asa.
Cand am ajuns la gara in Brasov, la Ora 6, si procesele verbale de votare fusesera procesate in proportie de 100%, coborarea in dimineatza din Brasov parea izbavitoare.
Cand am anuntat rezultatele in autocar, un profesor de psihologie a exclamat "Deci votul meu a contat" – venise in Chisinau doar ca sa voteze. Cei doi soferi, la randul lor, au exclamat bucurosi "Bine ca am mai reusit o data !", in timp ce o mama care se intorcea in Romania cu fata ei ( probabil deja nascuta aici, – mama cu pasaport md, copilul cu pasaport romanesc), si-a facut 3 cruci… Reactia ei sintetiza totul. M-a surprins intensitatea si rabfunirea acelei reactii. Era sinteza dorintei, a unor sperante pentru care niste copii au iesit in strada intr-un Aprilie…
Intr-un autocar, 6 oameni, nascuti in parti diferite ale teritoriilor natiunii, simteau la unison….
Nu, nu e vorba de sperante desarte, sau de vise. E vorba doar ca acea speranta, mica si firava, macar Ea a ramas Vie.
…Si da, am fost mandru si m-am infiorat cand trecand granita am vazut scris Romania in mijlocul cercului de stele al UE.
Pentru ca daca o parte a natiunii, oricum ne-am plange noi de ea, a reusit cat de cat sa atinga niste standarde, atunci inseamna ca "We Can  ALL  Be Better !".

Posted by Wordmobi

Motivele care l-au făcut să creeze acest proiect aici: http://www.mariusvetrici.com/2010/10/succes-in-romania/

INVITAȚIA MAI JOS:

Dragi colegi,

Ma bucur sa va anunt ca a inceput inscrierea studentilor de anul I in programul de mentorat Succes in Romania.

http://www.jcibucuresti.ro/succes-in-romania-%E2%80%93-mentorat-pentru-studentii-de-origine-romana-nascuti-in-afara-tarii/

Mi-ar fi de mare ajutor daca ati putea sa promovati programul de mentorat pe grupurile studentesti din care mai faceti parte si/sau pe blog-urile personale.

Aveti mesajul pt blog-uri si grupuri in atasament.

Multumesc anticipat pentru sustinere.

Admit că Internetul ne-a revoluționat viața, businessul, comunicațiile. Internetul e un canal din ce în ce mai important de vânzări, de distribuție și de comunicare.

Dar mi se pare că și cei din vremuri mai trecute ar fi fost îndreptățiți să își pună pe cărțile de vizită:

-telex enthusiast

-phone enthusiast

-fax enthusiast

-mobile phone enthusiast

Eu rămân offline enthusiast, dar nu o să-mi tatuez pe piele:)

Posted by Wordmobi

Nefumatorul, de fapt fumator pasiv in multe situatii in Romania, incepand de la momentul in care indrazneste sa se duca in spatii publice, restaurante, baruri, cafenele, unde nu exista aceasta demarcatie neta in multe locatii, are un risc de 30 pana la 50% de a face boli similare fumatorului activ.

Sigur ca acest risc este puternic ancorat la spatiul la care este expus, inaltime, latime, numarul de fumatori existenti in spatiul acela, numarul de tigari fumate. Noi am facut un studiu international chiar inainte de aparitia legii la care am participat si noi. A avut doua paliere: unul in restaurante obisnuite si altul in pub-uri cu profil englezesc.

Si aici am constatat, masurand dimensiunea spatiilor si modul si comportamentul fumatorilor activi din jur, ca aceasta expunere exista si este constanta si pe nesimtite, prin cumulare, si la locul de munca, si la domiciliu si in spatiile sociale, ea duce la o crestere a riscului cu o treime pana la jumatate riscurile fumatorului activ.

Bolile sunt similare cu ale fumatului activ, nu exista nicio diferenta, nu se poate spune la ora actuala ca fumatorul pasiv face alte tipuri de boli.

Pentru un fumator pasiv

Exista o lipsa de reactie din partea tuturor fumatorilor pasivi din Romania. In strainatate asist destul de des in taxiuri, in alte spatii, la o reactie a fumatorului pasiv care atrage atentia fumatorului activ ca el vrea sa traiasca, nu vrea sa sufere de aceleasi boli pe care le are fumatorul activ.

In Romania, in ultimii 15 ani, inca nu am vazut aceasta reactie, nu am vazut apelul agngajatilor, sau daca vreti, solidaritatea angajatilor in spatiile unde legislatia ar trebui aplicata pentru a impune fumatorilor activi sa nu fumeze in aceleasi spatii cu ei. Nu am vazut inca reactii coerente la nivel de tara ale managerilor de intreprinderi si chiar manageri de spitale, care sa realizeze ca atunci cand introduc o politica fara fumat in intreprinderile lor, reusesc sa creasca productivitatea, sa diminueze costurile pentru incapacitate temporara de munca, zile de absenteism.

Ideea este ca aceasta legislatie care a debutat bine sa poata fi ameliorata incat sa protejeze real fumatorul pasiv. Acesta sa aiba un raspuns si o reactie de masa care este fireasca, pentru ca avem 65% fumatori pasivi.

Sunt numai 33% fumatori activi si acesti fumatori activi trebuie sa inteleaga ca au libertatea de a alege fumatul, nimeni nu atenteaza la aceasta libertate, dar nu au libertatea sa ucida pe cei apropiati, pe cei dragi, pe cei de langa ei prin acelasi fum de tigara.

http://think.hotnews.ro/audio-dr-florin-mihaltan-nefumatorul-din-romania-incepand-de-la-momentul-in-care-indrazneste-sa-se-duca-in-spatii-publice-restaurante-baruri-cafenele-are-un-risc-de-30-pana-la-50-de-a-face-bo.html