Experienta Vipassana povestita in detaliu

O vizita in propriul iad sau cum am iesit inauntrul meu si inapoi in 2014.

January 5, 2014 at 1:41pm

Sursa: lostineast.wordpress.com
     "- Ba, da tu ce ai facut de Craciun si Revelion acolo in Indonezia?".

     O intrebare care vine de la prietenii din Romania si din Indonezia. Cu o saptamana inainte de Craciun, cand eram in Bandung, ma tot gandeam ce sa fac, aveam 2 optiuni: merg in Bali si eventual Gili Islands – "sex, drogs and alcohol" sau merg la un curs de meditaţia Vipassana. Mi-am dat seama ca optiunea Bali o sa ma intristeze mai mult decat sa ma bucure asa ca am ales optiunea Vipassana.

     Explicatie pentru cei care nu au fost in Bali:

doar pentru ca esti bule (strain) totul e mai scump iar preturile in aceasta perioada cresc de vreo 5 oricum, plin de turisti straini cu o atitudine de superioritate fata de tot si orice. Prima si ultima data cand am fost in Bali m-am izbit de acesti turisti (nu calatori) care vin in Bali si vor ca totul sa fie ca acasa (restaurante, mancare, hoteluri, magazine, baruri…). Vorbesc cu oamenii de sus de la etajul 10, si nu au respect fata de oameni/cultura, intr-o noapte in Kuta 3 turisti, baieti facuti cu pieptul dezgolit s-au bagat in mine si un prieten din Bali pentru ca le stateam in "cale", doar un exemplu.

     De Vipassana am auzit cam acum 8 luni prima data, pe cand citeam pe tedoo.ro aventurile spirituale ale lui Sega in India si Nepal (http://www.tedoo.ro/namaste-aventuri-spirituale-in-nepal-4-vipassana-munca-te-face-liber/). Intre timp l-am intalnit si pe Sega in Sibiu, om fain, l-am intrebat de Vipassana iar raspunsul lui a fost scurt: Te ajuta sa vezi lucrurile asa cum sunt in realitate. Nu stiu din ce motiv dar tehnica asta de meditatie mi-a ramas in minte si tot reaparea ideea ca ar trebui sa o incerc. Stiam ca se fac cursuri si in Indonesia, dar in ultimele 4 luni de cand sunt aici, mi-am gasit tot timpul altceva mai "bun" de facut, dovada ca lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample si nu cand vrea mintea ta sa se intample.

     Acest curs a fost motivul pentru care m-am intors din Bandung, pe acea vreme "umeda" cu acea diaree acuta. Stiam doar ca vreau sa ajung in Solo, sa stau o zi acasa, sa incerc sa ma recuperez si sa merg la curs, daca voi fi in stare. Vineri noaptea am ajuns in Solo (Bandung – Solo 500km in 19 ore pe motor), sambata a fost ziua de odihna si spalat ceva haine, duminica ma simteam ceva mai bine asa ca am plecat catre centrul de meditatie, la 1 ora distanta de Solo (bineinteles ca a inceput ploaia pe drum).

Buddha (Cel treaz) de la intrarea in centru.

Buddha (Cel treaz) de la intrarea in centru.

     Cand am ajuns la centru surpriza, lumea era de peste tot din lume Indonesia, Anglia, China, India, Singapore, USA, Spania, Franta, Germania si eu reprezentantul Romaniei. Am schimbat cateva vorbe, toti erau oameni faini. Completez si eu formularul de inscriere, raspund la cateva intrebari iar la final semnez, semnez codul de disciplina si ca orice s-ar intampla in acele 10 zile o sa stau in centru si nu o sa plec. Codul de disciplina este urmatorul:

  • sa te abtii de la omorat orice fiinta
  • sa te abtii de la furat
  • sa te abtii de orice activitate sexuala
  • sa nu minti
  • sa nu consumi alohol sau droguri
  • sa nu faci exercitii fizice
  • barbatii si femeile vor fi separate
  • sa respecti Tacerea Nobila – orice forma de comunicare (vorbit, scris, semne, gesturi) cu un student este interzisa

     Orarul care trebuia respectat:

  • 4:00 am              Gongul de trezire
  • 4:30-6:30 am Meditatie
  • 6:30-8:00 am       Pauza mic dejun
  • 8:00-11:00 am     Meditatie
  • 11:00-12:00         Pauza de masa
  • 12-1:00 pm          Odihna, interviu cu profesorul
  • 1:00-5:00 pm       Meditatie
  • 5:00-6:00 pm       Pauza de ceai
  • 6:00-7:00 pm       Meditatie
  • 7:00-8:15 pm       Discursul zilei
  • 8:15-9:00 pm       Meditatie
  • 9:00-9:30 pm       Intrebari
  • 10:00 pm            Stingerea

     Un program nu prea usor, mai ales ca eu in Indonezia ma trezesc de obicei pe la ora 8-9. In total 10 ore de meditatie pe zi, iar experienta mea anterioara a fost un curs de 42 de zile pe net, 30 de minute zilnic, curs abandonat in ziua 15. Cand ceilalti cursanti au aflat de lipsa experientei mele anterioare mi-au zis ca o sa fie interesant si au inceput sa rada, atunci mi-am dat seama ca cea mai mare provocare o sa fie sa stau in pozitia lotus timp de 10 ore pe zi, dar asta e deja semnasem.

     In primele 3 zile se face meditatie anapana sau meditatia respiratiei, pentru a focusa mintea si a deveni stapanul ei. Daca in prima zi nu poti sa-ti urmaresti respiratia mai mult de 10 secunde si apoi mintea ta o ia aiurea, si-ti dai seama de asta numai dupa 10-15 minute, in a 3-a zi reusesti sa fi acolo, sa ramai pe

respiratie 20-30 minute si sa nu stii cand a trecut timpul. La inceput eram in dubiu daca observandu-mi respiratia ea mai este naturala sau defapt o controlez dar in timp iti dezvolti capacitatea de a separa partea observatoare a mintii de cea care controleaza. In aceste 3 zile simturile tale devin mai acute, simti orice adiere de vant, auzi orice zgomot, detectezi orice miros. Ma simteam ca superman, problema era ca nu-mi puteam controla aceste noi "puteri", si ajungeam seara sa ma pun in pat si sa nu pot dormi din cauza ca simteam totul. In plus in acest timp mintea mea fugea peste tot, am ajuns sa-mi aduc aminte de planuri facute la 15-16 ani, de tot felul de discutii, toate veneau si nu le puteam opri, ganduri val dupa val dupa val si asa trecea aproape toata noaptea.

"Celula" mea pentru 10 zile.

"Celula" mea pentru 10 zile.

     Ziua 4, prima zi de meditatie Vipassana pentru purificarea mintii, atentia este mutata de pe respiratie pe senzatii, prin a scana fiecare parte a corpului. Incepeam sa simt tot felul de senzatii pe suprafata corpului, furnicaturi, transpiratie, racoare, vibratii…

     Ziua 5, am ajuns sa parcurg corpul de sus in jos si sa simt senzatii pe aproape toata suprafata lui. In aceasta zi au fost introduse si 3 ore de determinare puternica, o ora dimineata, una la amiaza si una seara in care trebuia sa meditezi fara sa-ti deschizi ochi sau sa-ti modifici pozitia mainilor sau picioarelor. Am reusit de 2 ori dar cu dureri foarte mari, doar datorita incapatanarii mele.

     Ziua 6, am luat-o razna, am ajuns in propriul iad, creat de mintea mea. In ziua 6 mi-am dat seama ca am ajuns sa ma deranjeze multe si sa-i urasc pe toti cu care intram in contact. Francezul facea un zgomot de porc cand manca, in plus lovea farfuria cu furculita prea tare, americanul semana cu Daniel San din Karate Kid si era un mic robotel, un tip avea prea mult par pe maini, altul facea prea mult zgomot in sala de meditatie, altul facea prea mult vant in sala, altul semana cu o maimuta, altul se vaita, altul era prea curios, altul radea prea mult. Orez din nou, in fiecare zi orez, numai vreau orez, paine prajita cu ciocolata sau gem de capsuni au devenit preferatele mele, cafeaua era prea dulce. Auzeam clopotelul care ne chema in sala de mediatie, nu-l mai suportam, ma durea tot corpul, genunchii urlau de durere, spatele se bloca, tremuram, prea frig, prea cald, amorteala, greutate numai puteam sta in pozitia de meditatie. In plus deja numai suportam indicatiile date de profesor, de fiecare data incepea cu "Start agaaaaain….Staaaaart agaaaain…. Staaart with a caaaaalm and quite miiiind….Balanced and equanimous mind, equanimous mind…. (incepeti…) si apoi traducerea in indoneziana "Mulai lagi. Mulai lagi…", dupa fiecare ora "Take 5 minutes breack and then we start again" (luati o pauza de 5 minute si apoi incepem). Toate aceste senzatii veneau si treceau, dar eu le acumulam in mine una cate una iar in ziua 6 au rabufnit. De fiecare data ti se repeta cam aceleasi indicatii cum trebuie sa-ti muti atentia, sa-ti parcurgi corpul… si foarte important sa ai o minte calma, balansata. Insa mintea mea nu mai putea fi calma, incercam sa meditez si numai puteam sa fiu acolo, tremuram, ma miscam, transpiram, imi era rece, durere, frica, panica nu ma mai puteam concentra iar mintea mea era de ce? de ce?, oare celalat poate? oare el ce experimenteaza? de ce fac asta? doare, vreau sa plec, totul e o prostie, ce sa fac?, care e defapt scopul la tot? de ce numai pot?, o zi intreaga. Eliberarea a venit seara cand mi-am dat seama de ce este important sa experimentez aceste senzatii. Atunci mi-am dat seama ca toate aceste senzatii tremurat, vibartii, caldura, racoare, dureri intense in anumite locuri sunt legate de gandurile pe care le am, iar eu in aceste 6 zile am adunat in mine foarte multa ura impotriva tuturor si a multor lucruri, am adunat si pofte pentru anumite lucruri, pofte dupa care plangeam.

     Ziua 7, inainte de a intra in sala de mediatie, citesc pe un afis: EQUANIMITY – inseamna o minte calma si balansata, o minte care nu vrea ca senzatiile neplacute sa se opreasca si nu vrea ca senzatiile placute sa continue, o minte care nu genereaza ura si nici atasament. Am intrat in sala de mediatie si am inceput meditatia cu acest concept de equanumity in gand. A fost mai greu la inceput dar incet incet ma simteam tot mai bine. Am inteles ca tocmai interferența cu senzația este cea care provoacă suferința, nu senzația în sine. Prin interferenta ma refer la faptul ca eu imi doream ca anumite senzatii neplacute sa dispara (dureri la genunchi, dureri la spate) si doream numai senzatiile placute sa ramana. Renuntand la aceste dorinte, durerea era acolo dar nu o mai simteai, numai era deranjanta, aceasta a fost prima zi in care am reusit sa stau in orele de determinare puternica fara sa am dureri prea mari. Seara cand m-am pus in pat mi-au aparut in minte versurile lui Mihai Eminescu din Glossa, m-am speriat un pic de mine:

     "Vreme trece, vreme vine,

     Toate-s vechi și nouă toate;

     Ce e rău și ce e bine

     Tu te-ntreabă și socoate;

     Nu spera și nu ai teamă,

    Ce e val ca valul trece;

    De te-ndeamnă, de te cheamă,

     Tu rămâi la toate rece."

Sala de meditatie.

Sala de meditatie.

     Ziua 8, am inceput mult mai motivat si cu o minte balansata. In timpul meditatiei eram constient de toate senzatiile care apareau si dispareau, dar pastram in minte ideea de equanimity nevrand ca ele sa dispara sau sa se mentina. Astfel am reusit sa petrec mult timp in aceeasi pozitie fara nici o problema.

     Ziua 9, 31 decembrie 2013, la finalul meditatiei la ora 9:00 pm prima artificie a pocnit pe cer, au continuat asa toata noaptea. O noapte calma, in care mi-am dat seama ca am facut cea mai buna alegere, o regasire de care aveam nevoie.

     Ziua 10, 1 ianuarie 2014, ma trezesc cu gandul ca in aceasta zi tacerea nobila sa va incheia si vom putea vorbi. Am invatat o noua tehnica de mediatie, meditatie meta. Ora 10:00am, putem vorbi, Jhonny imi spune "Hello, thanks for the good vibes man.", a fost interesant sa-i aud vocea dupa 10 zile, ii raspund si ma speriu de vocea mea, mi-am dat seama ca nu mi-am auzit vocea timp de 10 zile. Ne-am adunat cu totii in sala de mese la povesti dar mi-am dat seama dupa 10 minute ca nu suportam toata galagia si forfota de acolo si am preferat sa ies afara la liniste, nu eram singurul. Am aflat ca toti au avut lupte personale care mai de care, unii incepand din ziua 2, dar niciunul nu a regretat experienta.

Asculta inauntru.

Asculta inauntru.

     In primavara lui 2013 am citit "Un pamant nou" de Eckhart Tolle, am realizat ca tot ce am citit in acea carte am trait acolo pe pielea mea. Am simtit cum gandurile negative cresc, se inmultesc si pun stapanire pe mintea ta, iar tu devi doar o papusa care reactioneaza impulsiv, fara sa fii constient de asta si deci nefiind deloc in prezent, ci doar sub influenta subconstientului care a fost programat sa raspunda in anumit fel in trecut. fie ca tu ai fost sau nu constient de asta. Copilăria este perioada cea mai vulnerabilă în ceea ce priveşte dezvoltarea subconştientului. Credinţele negative, câteodată distructive transmise în mod voluntar sau involuntar copilului sunt înmagazinate şi devin treptat frâne şi inhibiţii în dezvoltarea adultului. În definitiv, acumularea acestor gânduri negative sau limitative sfârşeşte prin a crea în noi scheme de gândire care ne conduc viaţa şi ne condiţionează comportamentul psihic şi fizic. Am devenit constient de propriul ego, senzatiile de durere, frica, furie, placere, superioritate sunt radacinile ego-ului, si astfel formeaza cea mai protejata parte din structura ego-ului, deoarece e singurul loc unde poti aplica o lovitura fatala ego-ului. Urmarind senzatiile vei priva ego-ul de energia care il sustine. Daca crezi ca observarea gandurilor este grea incearca sa urmaresti senzatiile, pentru ca gandurile sunt create de senzatii. Gandul ca ceva iti place sau displace, ca vrei ceva… se identifica cu senzatia generata de acel lucru. Gandul se identifica cu o senzatie anume si prin aceasta identificare ideea de "EU" este construita, ego-ul si ego-ul spune "Eu trebuie sa am asta…", "Imi place…" sau "Nu vreau…" si astfel apare dorinta sau aversiunea. Tocmai acest "vreau" sau "nu-mi place", dorinta sau aversiune, stau la baza suferintei umane. Dar senzatiile nu sunt permanente si trebuie sa fi constient de asta, ele apar si dispar. Si aici apare termenul de equanimity, o minte equanimity inseamna o minte calma si balansata, o minte care nu vrea ca senzatiile neplacute sa se opreasca si nu vrea ca senzatiile placute sa continuie, o minte care nu genereaza ura si nici

atasament. Ideea de equanimity este foarte importanta pentru meditatia Vipassana. Multi cred ca prin aceasta idee ajungi sa nu-ti doresti nimic, eu zic ca avand aceasta minte calma si balansata ai privilegiul de a reactiona intr-un mod sanatos si inteligent la ceea ce ti se intampla, ajungi sa traiesti in prezent, sa-ti identifici ego-ul si nevoile lui si sa nu-l mai hranesti. Ce este dincolo de ego? este sinele autentic, cel care are capacitatea sa traiasca cu adevarat liber.

     In 2 ianuarie 2014, am ajuns in Solo, am stat cat de cat izolat pentru urmatoarele 2 zile, inca nu eram obisnuit cu zgomotul si agitatia, nici muzica nu am putut sa ascult. Ce am observat este ca mintea este foarte concentrata, lucrez foarte usor, in timpul discutiilor reusesc sa accesez informatii repede, sa fac legaturi interesante. Tehnica de Vipassana se simte si ea, de multe ori cand am avut un gand negativ am simtit diferite senzatii in corp, sau cand am avut un sentiment de superioritate fata de cineva o senzatie ciudata de presiune in zona nasului aparea, ziceai ca am o caramida. Am indentificat anumite dependente si mai important mi-am dat seama care e sursa lor. Ciudat e cand stau si am senzatia ca sunt muscat de o furnica, ma frec si defapt nu e nimic.

     Cursul se continua cu 2 ore de meditatie zilnica si cu o stare de prezenta in tot ceea ce faci, defapt de acum incepe totul.

     Am citit pe net ca acest curs se tine si in anumite inchisori in India, si se pare ca e eficient si tot in India este un centru de Vipassana special pentru oamenii de afaceri si oficialii guvernamentali.

     Ce mai e de mentionat e ca cursul e bazat pe donatii, platesti la sfarsit cat vrei si daca vrei, asta oriunde in lume, iar caracterul cursului este laic, deci nu apartine nici unei religii.

     Se pare ca se tine si in Romania mai multe info la http://www.ro.dhamma.org/.

     Apropo nu trebuie sa ma crezi pe cuvant te provoc sa incerci pe propria piele.  

Similar Posts:

Popular Posts:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

3 thoughts on “Experienta Vipassana povestita in detaliu

  1. Adrian Crapciu

    Salut, as aprecia daca ai pune un link catre blogul meu (lostineast.wordpress.com), sau macar sa precizezi cine este autorul. Mersii mult.

  2. Tudor Maxim

    Bună Adrian,
    Mulțumesc pentru observație.
    La momentul când am găsit textul era pe Facebook notes și nu era trecut autorul și sursa.
    Voi corecta.

  3. Alexandra

    Şi dacă el se afla in Indonezia şi povestea propria experiența la note, oare al cui era textul (avànd in vedere ca sunt şi imagini alăturate cu propria lui persoană)?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *