Blog de călătorii în viață-Tudor Maxim

Omul si muntele

se spunea ca pentru a deveni barbat cu adevarat trebuie sa faci armata.am crezut cu tarie ca poti fi suficient de puternic si fara aceasta.
Viata te poate pune la incercare in multe feluri din care iesi mai intarit si mai pregatit.
Desi am trecut prin multe, zilele acestea am avut aventura vietii mele.
Corpul uman e absolut incredibil si te poate surprinde la cat de capabil este. Ma gandesc cu uimire cum reusit sa merg in 2 zile 30 de ore, traversand cam 55 de kilometri din muntii Fagaras catarandu-ma pe culmile cele mai inalte ale sale. Nu aveam mai deloc experienta pentru asa ceva si am reusit totusi, iar multi bucuresteni nu sunt in stare sa mearga pe jos o statie de troleu. unul dintre varfurile din fagaras.jpg
Istoria pe scurt.
Acum ceva vreme Cristi, un prieten de la Cluj,mi-a propus sa participam la aceasta competie.Am fost entuziasmat de prima data si am acceptat.
Saptamana dinainte de competitie am facut mare parte din pregatiri. Nici nu ma gandeam cat de complexa poate fi logistica pentru 3,4 zile de munte. De la mancare suficienta si echilibrata pana la bete pentru trekking si pantaloni speciali pentru ciclism.
Am schimbat de 3 ori fata din echipa(era obligatoriu ca echipa sa fie mixta) si am ramas in formula, Cristi, eu, Radu si Andreea. Ne-a ajutat foarte mult ca suport Eugen si ca implicare activa catelul meu, Dutu:)
In ultima clipa am decis sa nu mai luam rulota. Reusisem sa fac inspectia tehnica, dar nu a mai fost timp pentru numerele definitive.
Aveam si suport de 3 biciclete si inainte sa plecam am reusit sa cumparam adaptor si pentru a 4-a. suportul este italian si m-am convins inca o data ca nu e cea mai buna decizie sa cumperi chestii tehnice facute in Italia. La 30 de kilometri de Bucuresti a cedat si era sa ramanem fara una din biciclete;a scapat doar cu cateva spite lovite…dupa mai multe chinuri am ajuns in 6 ore la tabara de baza de la Cisnadie.
Aici am luat contact cu hartile si cu instructiunile. Nu-mi dau seama de ce inca nu constientizam ce urmeaza. A urmat o munca dificila de organizare a lucrurilor si a mancarii,distribuite pe fiecare zi. Ceilalti participanti dormeau de mult timp cand eu duceam bicicletele la cealalta tabara de baza, de unde urma sa continuam competitia pe biciclete a 3-a zi. Pe la 1 am incercat sa adorm, insa agitatia dinainte de concurs nu m-a lasat sa dorm. La 4:30 toti din tabara au inceput sa forfoteasca, iar de la 5 ni s-a facut inspectia echipamentelor. Am fost transportati cu un autocar la Balea Cascada, iar de la 7.30 am pornit in explorarea Fagarasilor. Am inceput relativ greoi, dar am reusit totusi sa depasim in prima parte cateva echipe.
Dutu s-a luat la cearta cu 5 cai salbatici care l-au alergat binisor, fara sa fie intimidati nici de prezenta noastra.
Desi la inceput bagajul era greu si credeam ca am gresit cu rucsacele pe parcurs ne-a fost util tot ce luasem cu noi. Nici nu imi amintesc cand am facut cunostinta cu primele portiuni dificile de catarat stanci ascutite, insa spre seara lui Radu i-a cazut din rucsac cortul nostru intr-o prapastie.
bravul dutu catarandu-se prin fagaras.jpg
se inserase deja, iar noi eram intr-o zona fara niciun refugiu, dupa 12 ore de mers fara intrerupere. Zona prin care coboram printre stanci se inconjurase de o ceata deasa si batea un vant foarte puternic. Fuseseram ajunsi de o echipa de moldoveni de la www.explore-moldova.com. Am avut un noroc extraordinar cu niste oameni deosebiti. De la disperare am ajuns in scurt timp sa ma simt bine. Eram ingrozit sa dorm sub cerul liber cu un frig de 2300 de metri altitudine si cu un vant foarte puternic. Noii nostri prieteni ne-au oferit gazduire in cortul lor de 4 persoane. Dutu insa nu a mai avut loc si l-am introdus in rucsacul meu pentru a-l izola de vant si frig.
Vitali ne-a preparat un ceai fierbinte si am luat cina impreuna, ingramaditi si amestecati ca nationalitati. Am pus la comun mancarea noastre si bunatatile moldovenesti aduse de acestia. Din nou am avut un sentiment puternic de apropiere cu niste oameni cu care avem enorm de multe lucruri in comun. Istoria nu se masoara in luni sau ani, ci in secole. Chiar daca ei sunt mai saraci ca noi acum si o (re)unire pare imposibila, de multi ani incoace, cred ca va exista o vointa puternica comuna de a desfiinta granitele intre unul si acelasi popor.
coborare de pe negoiu.jpg
Dimineata am continuat drumul, coborarile si urcarile fiind din ce in ce mai dificile. Am ajuns foarte greu la urmatorul punct de control dupa ce am urcat o creasta ce parea imposibil de escaladat de jos.in plus ploaia si ceata puternica ne-au incetinit.
catarare pe fagaras.jpg Dupa 16 ore de mers,aproape fara incetare,am ajuns inspre miezul noptii in padurea dinainte de localitatea Turnul Rosu, unde aveam bicicletele. Ploaia a reinceput si cu ea a venit si o ceata puternica. Era foarte greu sa vedem semnele de pe copaci si cu greu am inaintat. Pana la un punct Dutu ne-a calauzit urmarind mirosul celor care trecusera inaintea noastra pe acolo. De la ploaia solul era foarte alunecos. desi am folosit un bat am alunecat vreo 3 metri intr-o vale de unde am putut iesi doar tras cu o franghie de colegi.
Traseul era intrerupt de un copac foarte mare, despicat de fulgere. A trebuit sa trecem pe sub el, pe burta. Nu am mai mentionat ca picioarele mele deja nu mai raspundeau la comenzi,muschii fiind aproape complet blocati.
dupa 1 noaptea am ajuns la punctul de control de la Turnu, unde am dormit fara cort sub cerul liber, la adapostul unui arbore, incalzit de imbratisarea lui Dutu.
Surprinzator, la rasarit, am putut sa pedalez si sa merg cu bicicleta 20 de kilometri pana la urmatorul punct de control.
Aici insa s-a incheiat aventura, epuizarea, dar mai ales unele probleme medicale ne-au oprit.
In tot acest timp Dutu ne-a insotit fara sa se planga(spre deosebire de mine:) si cu zambetul afisat permanent.
O experienta profunda din care am ramas cu multe lucruri ca forta si curajul unei echipe unite, depasirea puternica a limitelor aparente a mintii si a trupului si cu caracterul deosebit al iubitorilor muntelui si a naturii.
sanatate.jpg

UPDATE

am aflat ca aceasta este cea mai dura si cea mai dificila competitie de acest gen din România

UPDATE 2, albumul complet de fotografii:

 

0 058   0 114

Popular Posts:

Ionut says:

Super poze! Ador muntele mai mult decat marea ! 🙂

Tudor says:

coroborat cu ce experiențe am avut în Elveția, când am stat într-un buncăr antinuclear se poate spune că știu acum cam cum e în armată…

Marius says:

Sunt impresionat si foarte mandru de tine! Felicitari din suflet!

Na ca ai facut si armata in versiunea comprimata 🙂

Tudor says:

pai să scrii despre ele. Felicitări pentru perseverență!

Silviu says:

Salut, Tudor! Ma bucur sa vad ca esti bine. Ne gandeam la voi pe traseu. Noi am reusit sa terminam duminica pe la 13.00, dupa termen…Am avut multe peripetii 😀

Tudor says:

păcat;
să-mi dai pe mail datele tale de contact. Poate te vizităm cu bicicleta:)

Minxieee says:

Tudor, in weekendul acela deja plec spre Portugalia. (erasmus )

Tudor says:

da, am avut ceva dificultăți în a avea o fată care să se încumete la o astfel de experiență. Te avem în vedere:)

Dacă sunteții disponibili în uichendul de pe 12 septembrie pregatesc o explorare cu bicicleta a Bucovinei, antrenament bun si pentru http://www.duatlon.ro/index.php

Minxieee says:

In caz ca nu aveti fata in echipa pentru anul viitor, nu ma uitati, va rog! 😀

Tudor says:

@Daniel e Duțu-cățelul erou deghizat în capră sălbatică.
Saracul ne-a apărat și de câinii de la stână și de caii salbatici
E adevarat că și eu l-am apărat de un om, dar asta nu am putut descrie aici:)

@ceilalți mă bucur să vă am ca oaspeți pe blogul meu!

Marius says:

Foarte frumos, felicitari!

Uite inca o chestie similara pe care am gasit-o cu cateva zile mai devreme: http://gianinalin.blogspot.com/2009/07/fagaras-24h-5iul.html

Cristina says:

Felicitari, Tudor, pentru performanta si modul in care ai descris aceasta experienata…Cristina, o prietena din Cluj de-a lui Cristi (JCI)

Radu says:

Superb Tudor !

Exact asta a fost si primul meu traseu de MUNTE (munte adevarat), la 16-17 ani , cu doi colegi de liceu din Sibiu, dar in sens invers: Turnu Rosu – Suru -Negoiu – Balea – apoi Moldoveanu, Sambata pana jos la Manastire…

Dupa cativa ani am mai facut traeeul de 3-4 ori. Ce nu intelesesem la telefon e ca ati facut cate 2 zile de turisti intr-o zi, drumul descris se face cu rucsac greu in 4 zile…
Fara rucsac eu am reusit odata singur un drum de 3 “zile turist” intr-o zi – Balea-Negoiu-CusturaSaratii-Cab.Nagoiu – Barcaciu-Avrig (orasul, nu lacul).

Data viitoare ma inscriu si eu in competitie – sper sa ma vada “selectioneru” Cristi din Cluj !

Daniel says:

Is that Dutzu up on the mountain…sau o capra salbatica? 🙂