am creat pe facebook pagină dedicată pentru dor de Bucovina.
Iubitorii muntelui, ai tradițiilor românești, ai turismului cultural și ai Bucovinei sunt invitați să devină fani și să primească cele mai bune oferte.
Vom căuta să lansăm concursuri exclusive și oferte excepționale.
Pentru un prim concurs cu urări de Paști dați click aici:
In partea stânga-sus puteți recomanda și prietenilor să devină fani, aș aprecia ajutorul:)
26 Mar, 2010
Posted by: Tudor In: despre România
Sunt un mare fan al sistemului medical privat!
ne-am făcut din luna februarie la Elevate abonamente de sănătate prin Eureko. Abonamentul e între 9 și 16 euro.
Cel din urmă include vizite nelimitate la doctor, indiferent de specialitate, discounturi la operații și spitalizare, analize și radiografii nelimitat. Include chiar și 5 sedințe de fizioterapie și kinetoterapie.
Prilej bun ca după mulți ani să mă ocup și eu de sănătate. Pe lângă alergia la polen- cunoscută de toți prietenii și pe lângă problemele cu spatele (deh, bătrânețile) de mai mulți ani îmi propusesem să mă operez de deviație de sept pentru a respira mai bine. 
Experiența nu a fost ușoară, însă maniera în care s- desfășurat totul a făcut să fie suportabile micile torturi:)
Așadar vă recomand să vă operați de deviație de sept (stiu numai 6 dintre prietenii mei care au nevoie de așa ceva)
Totul se întâmplă în același loc. De la consultațiile programate profesionist, până la analize, zâmbete de la toată lumea și amabilitate, de la o operație desfășurată într-un spital modern până la spitalizarea într-un rezervă privată care seamănă a hotel, mâncare foarte bună etc
Operația de deviație de sept nu e foarte dureroasă, partea cu respirația doar pe gură vreo săptămâna după e mai neplăcută.
Nu am mai suportat iarna interminabilă din România și am plecat pentru 3 zile în Sicilia (12-15 martie)
Am plecat de la zăpadă și am dat de ploaie fără oprire în prima zi, fenomen foarte rar acolo.
Următoarele 2 zile au fost în schimb splendide
și am putut descoperi locuri frumoase de pe insulă.
În prima zi am condus exclusiv prin ploaie, ceață, bălți și pâraie chiar.
Mașina era sâmbătă perfect curată. În București la jumatate de zi după spălare o las pe loc și o găsesc foarte prăfuită și murdară.
Prima zi a fost extrem de stresantă și din cauza șoferilor italieni. A fost prima oară când mi-am dorit să am un tanc și să intru în toți cei care nu îmi dădeau prioritate, îmi tăiau calea și nici măcar nu dădeau cel mai mic semn de mulțumire. Intrau efectiv de pe cedează fără să încetinească măcar. La roșu treceau ca pe verde etc
Mi s-a părut super haos de ajunsesem să regret circulația din București. Abia în a treia zi am realizat că e un haos organizat și că e chiar nostim să nu respecți nicio regulă:)
Doar că aș fi vrut să nu am o mașină închiriată, ci un fiat Panda de maxim 500 de euro. Aproape toate mașinile erau boțite în mai multe locuri…
Am trecut de la ploaie la soare și la zăpadă când am urcat pe muntele Etna.
Cel mai mult mi-a plăcut totuși Taormina, o cetățuie înțesată de biserici și catedrale cu muzică frumoasă catolică.
A fost o evadare frumoasă la mare, la soare și la vegetație mediterană. A fost prima vacanță după 12 ani cu părinții.
Va asteptam vineri, 26 martie, de la ora 19:00 la JCI Mixer, cea de-a treia intalnire informala din acest an care va avea loc la Jet Set Café (Bvd Libertatii, nr. 1, sct 4, Piata Regina Maria).
Locatia aleasa, inedita si suprinzatoare deopotriva, reprezinta cadrul ideal pentru a discuta despre ceea ce ne place, despre proiecte interesante şi despre cum putem să fim mai buni in domeniul antreprenoriatului si nu numai. Participantii la aceasta editie JCI Mixer vor avea parte si de o surpriza, la propriu si la figurat. Despre ce este vorba, veti afla vineri seara.
Confirmare aici:
foarte utilă și pentru a identifica puținele spații verzi:-)
Click pe imagine pentru site.
Până acum aproximativ 2 ani câteodată îmi era un soi de rușine de statutul de ”antreprenor”.
Mama mea nu a înțeles multă vreme ce fac, observa doar că muncesc foarte mult, cu mult stres și fără niciun rezultat vizibil. Înțelegea doar că am renunțat la o carieră, aparent de mare succes, ca avocat.
După ce am făcut-o parteneră la dor de Bucovina a început să înțeleagă mai bine, mai ales că începusem să apar la televizor și în presă:)
Îmi amintesc și de o nuntă a unei foste colege de facultate unde toate mesele din zona mea aveau inscripții cu Av. X, Notar Y. Eu eram Tudor Maxim. Adică cineva fără profesie și care nu se pricepe la nimic.
Unii ”oameni de știință” numeau specia asta patroni, lucru care mie nu mi se potrivea deloc. Cu toți cu cei care lucrez văd o relație de colegialitate și parteneriat.
Am scris la momentul respectiv un editorial în Business Standard, Patron sau Antreprenor?
Lideri e bine sa fie cât mai mulți dintre cei cu care iau contact pentru că pe cât de greu e să fii lider, pe atât de greu e să fii un bun follower.
Aceste lucruri mă făceau să mă simt ca un extraterestru când venea vorba de antreprenoriat.
Din fericire și datorită JCI m-am iluminat și mi-am clarificat ce cred eu că e cel mai important lucru pentru un tânăr, spiritul antreprenorial și pofta de viață 
Atât voluntariatul din timpul facultății (ELSA București și ELSA România-despre care am scris aici) cât și cel din JCI sunt exemple perfecte de antreprenoriat social, pus la treabă.
Spiritul antreprenorial pentru mine înseamnă inițiativă, inovație, ducerea unui proiect/unei activități la capăt, înseamnă să eșuezi și să mergi mai departe.
Spiritul antreprenorial înseamnă să îți pese de cei din jur, de toți, fără excepție…
pentru mine eșecul e locul de unde te ridici și mergi mai departe
Am înțeles cred eu destul de bine că unii oameni sunt făcuți pentru a fi antreprenori și au tăria și perseverența de a depăși bariere și presiuni uriașe. Sunt probabil persoanele cele mai rezistente la stres. Când ai grija la zeci sau sute de salarii e ceva mai copleșitor decât grija unuia singur…
Sunt oameni care se simt bine într-o companie mică unde libertatea de orice fel e încurajată, iar relațiile interumane sunt foarte apropiate.
Sunt persoane cu aplecare spre proiecte comunitare, spre organizații non-guvernamentale și proiecte sociale. Mulți dintre cei pe care i-am cunoscut din această zonă au un suflet mai nobil și mai boem, dar au și o forță extraordinară de a lupta în ceea ce cred.
Sunt tineri care iubesc să aibă provocări mari, să administreze proiecte și bugete mari, să fie implicați în businessuri internaționale și să își construiască o carieră în corporații. M-am gândit și eu de multe ori cum mi-ar sta ca manager cu un buget de 6 milioane de euro pentru salarii sau cu un buget de 2 milioane pentru marketing:)
Mai e o categorie de tineri care își doresc să aibă un rol important în zona publică. Fie că sunt profesori, consuli sau directori într-un minister își prețuiesc rolul de a influența oameni și activități cu impact major.
Cred că pe toți ne unește dorința de a face ceva bun atât pentru noi cât și pentru societatea în care trăim. Cred cu tărie că în anii următori vom atinge o masă critică ce va arăta o altă față a României.
când eram student, în primii ani mai ales, l-am privit pe Marius ca și pe alții asemenea lui, cu multă admirație.
Stăteam și îi ascultam cu atenție la diverse seminarii pe Marius, pe Radu Timiș-Cristim și pe alți antreprenori ce au construit de la zero organizații mari și mă imaginam făcând și eu aceleași lucruri și chiar mai mult.
Acum 2 ani de zile am fost moderatorul unui eveniment de business studențesc, împărțind același panel cu Marius. Am început prezentarea mea: ”Sunt Tudor, nu sunt la fel de cunoscut ca Marius Ghenea…” și am fost întrerupt de Marius care a participat la gluma mea ”nu încă ”
Am ajuns să-l cunosc mai îndeaproape și să-mi confirm că e într-adevăr foarte profesionist și tratează cu aceeași importanță și seriozitate chiar și un ”deal” mai mic, ca cel descris mai jos.
Il felicit pentru consecvența de care dă dovadă în business și implicarea sa în diverse proiecte de educație și nu numai.
Despre Elevate, achiziția Casia, Indoor Partnership și ceva extra:)
„Târgul de astăzi este o experienţă”, a declarat Tudor Maxim, care conduce o firmă de publicitate şi caută angajaţi care să se ocupe de panourile publicitare din oraş. Fost voluntar în timpul facultăţii, el consideră că persoanelor cu dizabilităţi le este mult mai greu să îşi găsească un loc de muncă.
[...]
POVESTEA LUI GABRIEL
„Vreau să câştig bani, să-mi iau casă”
S-a trezit cu noaptea în cap şi a fost emoţionat toată dimineaţa. Avea de ce. Urma să meargă la primul interviu de angajare din viaţa sa.
Gabriel Ştefan are 18 ani şi locuieşte de patru ani la un centru de plasament, după ce familia sa a pierdut apartamentul. Este elev la Şcoala de Arte şi Meserii din cartierul bucureştean Pantelimon, specializată în educarea persoanelor cu dizabilităţi, şi urmează cursuri de ajutor de bucătar. A mai lucrat la o firmă de panificaţie şi la un fast-food, dar posturile nu au fost de durată.
De-abia ajunge la 160 de centimetri înălţime. Stă cu ochii în pământ, iar atunci când te priveşte o face cu reţinere, după mai mult timp. Gabi e foarte timid, aşa de timid încât, odată ajuns la târgul de locuri de muncă, nu voia să-şi scoată căciula de pe cap pentru că nu era tuns. Cu greu l-a convins una dintre consilierele de la Motivation că e mai bine fără căciulă.
Poartă adidaşi, pantaloni gri şi un hanorac, pe care îl deschide şi îl închide des, mişcându-şi degetele nervos. Are şi o geantă albă, stilul poştaş, care nu mai stă închisă.
Şi-ar dori un telefon mobil, dar nu are bani să-şi cumpere. Are doar o cartelă pe care o foloseşte după ce împrumută telefonul unui prieten bun.
Îşi doreşte o casă
Gabi a aşteptat cuminte la rând, până când a fost invitat în sala în care companiile îşi prezentau oferta. S-a aşezat nesigur pe marginea scaunului, la primul stand, şi a răspuns cu o voce stinsă la întrebările angajatorului. Apoi a trecut la următorul stand, până când a ajuns la Tudor Maxim, managerul unei firme de publicitate, care oferă un loc de muncă la o pensiune în Bucovina.
Când a auzit de această ofertă, Gabi a zâmbit şi s-a înroşit. A întrebat unde este Bucovina şi dacă poate să vină la vară, după şcoală, cu cele două surori şi părinţii. Au urmat apoi alte discuţii cu alţi angajatori, dar gândul i-a rămas la Bucovina. „Sper să primesc postul acesta. Vreau să câştig bani şi să-mi iau o casă”, a spus tânărul, care îşi doreşte enorm un loc de muncă.
M-am gândit ca tată grijuliu de cățel să îi găsesc o iubită lui Duțu.
Am procedat așa cum face și un neam prieten nouă și i-am ales consoarta de la o vârstă foarte fragedă.
Ea este Leti, membră nouă în familia noastră. A împlinit 4 luni azi!
Cum crește vreau să o conving sa devină coautoare la www.blogdecaine.ro
Artist din fire fiind și mare iubitor de mare, soare și vară, mi-am recreat lângă birou marea mea.
Un orășel din Italia, Positano, cu scoici pe plajă, cochilii de melci în mare, un vaporaș pescăresc, alge și o insulă grecească, cu o pisică la pridvorul casei:)
Recent Comments