Weekendul de Paşti am fost la Botoşani, oraşul în care am trăit până la 17 ani.
Ca de obicei mi-a făcut foarte bine vizita, m-a încărcat cu multă energie pozitivă. Dacă e să iubesc ceva în România cu siguranţă ar fi Botoşaniul, un oraş provincial cochet, plin de verdeaţă, curat si frumos.
Mi-am notat în plimbările prin oraş câteva gânduri cu ce mi-a plăcut:
- Drumul scurt de la scoala acasa, dar care parea asa de lung in pauzele de 10 min
- Parculetul unde mi-am spart capul cand eram mic:)
- Copacul langa care incercam sa sarut o fata in clasa a 7a
- Bara de covoare unde jucam fotbal
- Blocurile mici
- Drumul spre rockoteca de la Clubul Copiilor
- Viata simpla,dar autentica
- Simplitatea oamenilor si seninatatea acestora
- Copiii care inca stiu sa se joace afara cu prietenii lor
- Oltcitul rosu ingrijit din fata fostului meu bloc
- Galagia copiilor din fata blocului, emotiile si entuziasmul pe care le aveam cand ii auzeam
- Aleea Zorilor,aleea mea
- Balconul nostru din spate unde mancam cu pofta salata de rosii cu tata
- Garsoniera in care experimentam in liceu,din cand in cand, o viata independenta de parinti
- Cofetaria unde fugeam cand eram foarte mic sa cumpar inghetata cu maruntisul gasit in buzunarele hainelor parintilor
- Parcul Mihai Eminescu unde imi regaseam toti prietenii
- Podul de lemn de peste lacul din parc pe care faceam poze cand eram mic, blond, cret si cu parul lung
- Foisorul din parc unde sarutam fete (da, crescusem:)
- Soarele mangaietor ce coboara dintre copacii foarte inalti
- Păsările omniprezente care imi amintesc si mai mult de ce iubesc primavara
- Prietenii din liceu
La aceste gânduri s-ar adăuga multe altele pe care nu am mai apucat să le notez…
“eu” se numeşte Giulia?
îmi pare rău că vezi lucrurile atât de negru…
probabil faci parte dintre optimisti…eu dintre realisti
vad nebarbieriti putind a alcool si transpiratie la 9 a.m., moldovence cu par pe picioare si decolorate cu radacinile negre de 6 luni, maidanezi turbati, verdeata doar la marar si “pintrinjal”, fatuce de liceu tencuite cu fond de ten tipand una la alta “FA!”, mizerie si praf cat cuprinde, taxatoare la markete pline de sictir, prosti cu facultati la F.F. si in toate astea un otravitor iz de transiratie ranceda!!!!!!!!!!!
@ tudor: eu tot acolo am făcut serbarea… avem multe în comun, tinere :d
vai, nu scrisesem de pietonalul Unirii…
e cel mai frumos loc de promenadă din România. Oameni relaxaţi,mulţi copii, mulţi tineri…
eu am făcut excursii pe jos şi la tabăra de la Agafton, unde am şi avut serbarea de final de clasa a IV-a
Eu îmi amintesc şi de Cireşarii şi de orele petrecute acolo, de pietonalul Unirii unde puteai să afli tot ce e nou în Botoşani şi de excursiile pe jos până la Ipoteşti…
Da,merge in sfarsit.
Asa e, nu am mentionat de Mamaia pentru ca nu faceam referire la vreo persona anume, ci doar la oras.In plus acelea sunt lucruri ceva mai intime pe care nu le public…
http://max-delalumepentrulume.blogspot.com/
verifica acum blogul meu
Ai uitat sa spui ca ti ai revazut bunica pe care nu ai mai vazut-o de mult timp si pe care ai dus-o sa-si vada fiul cel mic,adica pe tata tau.
ca noi toti,nu?:)
Ma bucur ca ai revenit putin prin Botosani, sa ne intalnim si sa depanam amintiri din copilarie. In definitiv, esti un copil mare, nu crezi?