„Târgul de astăzi este o experienţă”, a declarat Tudor Maxim, care conduce o firmă de publicitate şi caută angajaţi care să se ocupe de panourile publicitare din oraş. Fost voluntar în timpul facultăţii, el consideră că persoanelor cu dizabilităţi le este mult mai greu să îşi găsească un loc de muncă.
[…]
POVESTEA LUI GABRIEL
„Vreau să câştig bani, să-mi iau casă”
S-a trezit cu noaptea în cap şi a fost emoţionat toată dimineaţa. Avea de ce. Urma să meargă la primul interviu de angajare din viaţa sa.
Gabriel Ştefan are 18 ani şi locuieşte de patru ani la un centru de plasament, după ce familia sa a pierdut apartamentul. Este elev la Şcoala de Arte şi Meserii din cartierul bucureştean Pantelimon, specializată în educarea persoanelor cu dizabilităţi, şi urmează cursuri de ajutor de bucătar. A mai lucrat la o firmă de panificaţie şi la un fast-food, dar posturile nu au fost de durată.
De-abia ajunge la 160 de centimetri înălţime. Stă cu ochii în pământ, iar atunci când te priveşte o face cu reţinere, după mai mult timp. Gabi e foarte timid, aşa de timid încât, odată ajuns la târgul de locuri de muncă, nu voia să-şi scoată căciula de pe cap pentru că nu era tuns. Cu greu l-a convins una dintre consilierele de la Motivation că e mai bine fără căciulă.
Poartă adidaşi, pantaloni gri şi un hanorac, pe care îl deschide şi îl închide des, mişcându-şi degetele nervos. Are şi o geantă albă, stilul poştaş, care nu mai stă închisă.
Şi-ar dori un telefon mobil, dar nu are bani să-şi cumpere. Are doar o cartelă pe care o foloseşte după ce împrumută telefonul unui prieten bun.
Îşi doreşte o casă
Gabi a aşteptat cuminte la rând, până când a fost invitat în sala în care companiile îşi prezentau oferta. S-a aşezat nesigur pe marginea scaunului, la primul stand, şi a răspuns cu o voce stinsă la întrebările angajatorului. Apoi a trecut la următorul stand, până când a ajuns la Tudor Maxim, managerul unei firme de publicitate, care oferă un loc de muncă la o pensiune în Bucovina.
Când a auzit de această ofertă, Gabi a zâmbit şi s-a înroşit. A întrebat unde este Bucovina şi dacă poate să vină la vară, după şcoală, cu cele două surori şi părinţii. Au urmat apoi alte discuţii cu alţi angajatori, dar gândul i-a rămas la Bucovina. „Sper să primesc postul acesta. Vreau să câştig bani şi să-mi iau o casă”, a spus tânărul, care îşi doreşte enorm un loc de muncă.
Felicitari pentru initiativa! Mi se pare un lucru extraordinar. Cred ca atat tinerii cu dizabilitati, cat si cei proveniti din centrele de plasament merita o sansa pentru a-si indeplinii visele
Felicitari, Tudor pentru initiativa!
Am cunoscut la târg persoane cu un caracter aparte și care apreciază viața așa cum noi nu reușim să o facem.
Sper să aibă o viață mai ușoară, noi și autoritățile să îi ajutăm pentru că dorința de muncă și de a face lucruri bune au din plin!