Blog de călătorii în viață-Tudor Maxim

JCI și spiritul antreprenorial

Până acum aproximativ 2 ani câteodată îmi era un soi de rușine de statutul de ”antreprenor”.

Mama mea nu a înțeles multă vreme ce fac, observa doar că muncesc foarte mult, cu mult stres și fără niciun rezultat vizibil. Înțelegea doar că am renunțat la o carieră, aparent de mare succes, ca avocat.

După ce am făcut-o parteneră la dor de Bucovina a început să înțeleagă mai bine, mai ales că începusem să apar la televizor și în presă:)

Îmi amintesc și de o nuntă a unei foste colege de facultate unde toate mesele din zona mea aveau inscripții cu Av. X, Notar Y. Eu eram Tudor Maxim. Adică cineva fără profesie și care nu se pricepe la nimic.

Unii ”oameni de știință” numeau specia asta patroni, lucru care mie nu mi se potrivea deloc. Cu toți cu cei care lucrez văd o relație de colegialitate și parteneriat.
Am scris la momentul respectiv un editorial în Business Standard, Patron sau Antreprenor?

Lideri e bine sa fie cât mai mulți dintre cei cu care iau contact pentru că pe cât de greu e să fii lider, pe atât de greu e să fii un bun follower.

Aceste lucruri mă făceau să mă simt ca un extraterestru când venea vorba de antreprenoriat.

Din fericire și datorită JCI m-am iluminat și mi-am clarificat ce cred eu că e cel mai important lucru pentru un tânăr, spiritul antreprenorial și pofta de viață 🙂

Atât voluntariatul din timpul facultății (ELSA București și ELSA România-despre care am scris aici) cât și cel din JCI sunt exemple perfecte de antreprenoriat social, pus la treabă.

imageSpiritul antreprenorial pentru mine înseamnă inițiativă, inovație, ducerea unui proiect/unei activități la capăt, înseamnă să eșuezi și să mergi mai departe.
Spiritul antreprenorial înseamnă să îți pese de cei din jur, de toți, fără excepție…

pentru mine eșecul e locul de unde te ridici și mergi mai departe

Am înțeles cred eu destul de bine că unii oameni sunt făcuți pentru a fi antreprenori și au tăria și perseverența de a depăși bariere și presiuni uriașe. Sunt probabil persoanele cele mai rezistente la stres. Când ai grija la zeci sau sute de salarii e ceva mai copleșitor decât grija unuia singur…

Sunt oameni care se simt bine într-o companie mică unde libertatea de orice fel e încurajată, iar relațiile interumane sunt foarte apropiate.

Sunt persoane cu aplecare spre proiecte comunitare, spre organizații non-guvernamentale și proiecte sociale. Mulți dintre cei pe care i-am cunoscut din această zonă au un suflet mai nobil și mai boem, dar au și o forță extraordinară de a lupta în ceea ce cred.image

Sunt tineri care iubesc să aibă provocări mari, să administreze proiecte și bugete mari, să fie implicați în businessuri internaționale și să își construiască o carieră în corporații. M-am gândit și eu de multe ori cum mi-ar sta ca manager cu un buget de 6 milioane de euro pentru salarii sau cu un buget de 2 milioane pentru marketing:)

Mai e o categorie de tineri care își doresc să aibă un rol important în zona publică. Fie că sunt profesori, consuli sau directori într-un minister își prețuiesc rolul de a influența oameni și activități cu impact major.

Cred că pe toți ne unește dorința de a face ceva bun atât pentru noi cât și pentru societatea în care trăim. Cred cu tărie că în anii următori vom atinge o masă critică ce va arăta o altă față a României.

 image

Popular Posts:

Radu says:

Gand la gand, Tudor !

Excelent eseul… si un deja vu sau telepatie pt mine citind ultimele randuri cu clasificarea tinerilor ce pot sa schimbe societatea la noi…

…chiar ieri-alataieri m-am gandit ce ar trebui sa contina urmatorul meu discurs la vreun mare eveniment JCI, in care sa leg ideea de Elita (sau lipsa ei in tara – vezi cover story recent din B-Magazin) cu ce poate creste JCI si organizatii similare.

Plus transferul de generatii si mentalitati, de asta chiar nu am vorbit clar nici la Inter si nici la Predeal, pt ca JCI Romania are de adresat si probleme specifice locale, nu numai general umane.

Radu