In drumul spre cel mai vizitat parc national al Costa Ricai, Manuel Antonio, am oprit in Jaco, faimos pentru surfing.
Nu intentionam sa ramanem peste noapte, insa oboseala m-a cam doborat de la trezitul la 6 dimineata si strabatarea la volan pe latitudine a tarii.
A fost distractiv cum am gasit cazare. Am intrebat 2 politisti pe motociclete despre un loc de care citisem ca e fain, dar ne-au spus ca nu e in regula acolo ca se consuma droguri, asa ca au fost foarte draguti si ne-au escortat la un hotelas foarte dragut. M-am simtit foarte bine avand asa o escorta in fata.
Acolo ne-am imprietenit cu o candianca, un brazilian si un elvetian. Fiecare din ei calatorea singur prin lume, de la 2 saptamani la 6 luni!
Am profitat de gratarul incins deja si am pregatit o friptură cu scrijele.
A doua zi după o scurtă leneveală pe plajă am ajuns în Manuel Antonio.
Aici am descoperit un restaurant cu totul special, cu o priveliște extraordinară către ocean și către o insulă apropiată. În plus barul era în interiorul unui avion cargo militar.
A doua zi am luat un ghid care să ne familiarizeze cu atât de lăudatul parc. Am avut noroc și am format doar noi doi grupul său, așa că am avut parte de o explorare foarte personalizată.
Parcul național deși e mic are o densitate extraordinară de viețuitoare și la fiecare pas descoperi altceva. Evident că fără ghid am fi trecut fără să observăm mare lucru. Am surprins în fotografii câte ceva din ce am văzut. Din nou mi-a părutm rău că am lasat acasă obiectivul de distanță.
De aici întoarcere în San Jose pentru a lua avionul, îndragostit de cea mai diversă și mai specială țară văzută până acum.