Un articol scris de Mihai, coleg si prieten din JCI. Redă o parte din sentimentele mele legate de românii de peste Prut. Mi-a plăcut cum e scris, sper să vă placă și vouă.
ORELE UNEI NOPTI CARE SE SCURGEA GREU, TENSIONAT CATRE O DIMINEATZA IZBAVITOARE…
Raul cel mai mic…
Este o definitie subiectiva… Iar responsabilitatea "alegerii raului cel mai mic", este cu atat mai mare cu cat definitia termenului insasi este dificila, si trecuta printr-o multime de criterii subiective.
Insa de data asta, azinoapte, "raul cel mai mic" era evident unul obiectiv. Si putea determina un moment istoric in viata unei natiuni blestemate parca sa aleaga mereu "raul cel mai mic". Un moment care ar fi putut decide nu atat teritorialitatea natiunii romane, cat demnitatea sa sociala si rolul pe care inclusiv noi, cei din JCI, ca generatie datoare de a fi "generatia asteptata a schimbarii", trebuie sa ni-l asumam. Rolul de a ridica din nou natiunea romana la un loc respectat in Europa.
Este prea putin relevant de ce am ajuns la Chisinau peste week-end. Este de vorbit la o bere cate prejudecati mi s-au spulberat. Mai important este ce am simtit acolo. M-am simtit Roman printre Romani.
Am simtit pulsul unei parti ale acestui popor care se incapataneaza sa spere, care continua sa Simta Romaneste, care nu se simt mai regionali decat moldovenii din Iasi, care incearca sa se lupte cu aroganta de stapani a rusilor si a ruso-fililor, si care incet, incet, isi ridica capul.
Va spun sincer, au existat momente in care m-am simtit acolo mai acasa decat in Harghita – Covasna… Ma simteam printre ai mei.
Sunt pragmatic si prea putin utopic. Nu visez o reunire teritoriala cu Romania. Sper insa ca intr-un orizont de 10 – 20 de ani, Basarabia sa se regaseasca cu Romania in cadrul UE, sub conditia precedenta ca UE sa reziste. O regasire insa, pe care eu nu o vad posibila decat dupa o alegere dura: Renuntarea la Transnistria.
Si pentru ca mail-ul asta e mai mult despre ceea ce am simtit decat despre o evaluare geo-politica, sa va spun cum treceau greu orele…
In autocar, un tanar antreprenor basarabean cu afacere in turism in Constanta, (cu cetatenia deja redobandita), mi-a aratat portalul de stiri unimedia.md… Si din clipa aia, cu fiecare actualizare a stirilor despre alegerea primarului Chisinaului, am simtit emotiile mai ceva decat in noaptea din alegerile prezidentiale din Romania. Pentru ca de data asta, era vorba de mult mai mult. Era vorba de simbolul unei sperante care trebuia sa ramana prinsa in cutia Pandorei unei Natiuni deja prea incercata.
Dupa numararea a 23% din voturi, candidatul comunist parea victorios. Colegul antreprenor, m-a linistit: asa a fost si in turul 1, dar suburbiile au salvat situatia. (Nota: suburbiile sunt de fapt satele care apartin de Chisinau. Unde majoritari sunt romanii basarabeni. Social, istoric si politic Firesc: etnia dominanta, "alogenii cuceritori" se instalase in capitala, lasand la margini populatia locala.)
Si, intr-adevar, la 85% Chirtoaca venea la conducere in numararea voturilor. Apoi, o noua cadere. De-abia dupa ora 3, la 98-99% din numararea voturilor, prelua din nou conducerea… Iar gandurile erau cuprinse intr-unul: Doamne, sa ramana asa.
Cand am ajuns la gara in Brasov, la Ora 6, si procesele verbale de votare fusesera procesate in proportie de 100%, coborarea in dimineatza din Brasov parea izbavitoare.
Cand am anuntat rezultatele in autocar, un profesor de psihologie a exclamat "Deci votul meu a contat" – venise in Chisinau doar ca sa voteze. Cei doi soferi, la randul lor, au exclamat bucurosi "Bine ca am mai reusit o data !", in timp ce o mama care se intorcea in Romania cu fata ei ( probabil deja nascuta aici, – mama cu pasaport md, copilul cu pasaport romanesc), si-a facut 3 cruci… Reactia ei sintetiza totul. M-a surprins intensitatea si rabfunirea acelei reactii. Era sinteza dorintei, a unor sperante pentru care niste copii au iesit in strada intr-un Aprilie…
Intr-un autocar, 6 oameni, nascuti in parti diferite ale teritoriilor natiunii, simteau la unison….
Nu, nu e vorba de sperante desarte, sau de vise. E vorba doar ca acea speranta, mica si firava, macar Ea a ramas Vie.
…Si da, am fost mandru si m-am infiorat cand trecand granita am vazut scris Romania in mijlocul cercului de stele al UE.
Pentru ca daca o parte a natiunii, oricum ne-am plange noi de ea, a reusit cat de cat sa atinga niste standarde, atunci inseamna ca "We Can ALL Be Better !".