Nouă fără 10 dimineața. Soarele nu-și face loc încă pe cerul capitalei Suediei. Câteva raze portocalii roșiatice își fac curaj să brăzdeze orizontul înghețat. Un soare cu dinți se așează la înălțime joasă, ne îndeamnă să ieșim din confortul cald al camerei.
Prindem curaj și punem toate hainele groase pe noi.
Doi pași mai departe orașul nu pare a se dezvălui. Peste tot natură albă, sălbatică și încremenită. Jumătate de oră mai târziu încă nu ni se arată blocuri sau urme de urbanizare.
Peisajul alb se colorează doar cu câțiva căței scoși la plimbare, cu tineri patinatori pe lacurile ascunse în pădure, cu ponei și cu un temerar ce face jogging la -12 grade.
După trei kilometri se văd primele bloculețe.
Stockholm e la locul lui, cu modernitatea sa, cu clădirile vechi fermecătoare, cu toate canalele ce înconjoară insulele urbane și cu muzeele nenumărate.
Aerul rece pătrunzător îți șoptește însă să-l redescoperi în anotimpuri mai prietenoase.
