Blog de călătorii în viață-Tudor Maxim

"Life used to be so simple before we all started reading about how to live it" BEN WYLD

Insula Phú Quôc este încă ceea ce reprezentau acum mulți ani insulele foarte populare astăzi, locuri cu natură neatinsă, fără șosele asfaltate, cu plaje și păduri sălbatice, vizitate mai mult de aventurieri și de backpackeri. A fost votată "The Most Cleanest and Beautiful Beach of World" de ABC News în 2008.

Insula Phu Quoc, e un plin proces de modernizare. În curând, pământul roșu-cărămiziu va fi acoperit complet de asfalt, plaja acum virgină va fi plină de resorturi de lux. Pe nisipul alb va fi șezlong lângă șezlong. Mă bucur că am văzut acum insula, când încă mai e autentică.  Încă mai e paradis pe Phu Quoc. Drumurile sunt roșii, munți verzi și împăduriți, cel mai fîn și alb nisip, apa turquoise.

   
Probabil dacă nu aflam de la Stelian care a fost 3 luni în Vietnam cu proiectul Unknown Vietnam de insula Phu Quoc ori nu am fi știut de ea ori nu am fi făcut efortul să ne îndreptăm spre sud din Ho Chi Minh și să facem un drum lung, cu 6 mijloace de transport, spre cea mai îndepărtată insulă a țării.
A meritat din plin, a sărit direct pe podium din toate locurile din lume în care am fost. E un paradis încă sălbatic și încă neschimbat complet de turismul de masă. Figurează în Frommer`s top 500 extraordinary islands și este într-adevăr una din cele mai frumoase insule din lume.

Abonati-va la feed-ul de RSS sau subscrieti-va la noutati pe pagina noastra de Facebook.
 
Drumul până pe insulă a fost destul de complicat, dar și pitoresc. Am luat un taxi până într-o stație mai mică de autobuz de unde am fost transferați cu un van la marginea orașului de unde am luat un autocar  de noapte cu scaune ce să făceau aproape plate și puteai dormi. Totul foarte bine organizat, șervețele umede, apă din partea lor, amabilitate. Am stat toți 4 în spatele autocarului, în partea de jos, într-un spațiu mai potrivit pentru statura asiaticilor.
Înainte să plecăm am mâncat sandvișuri gustoase de la un tip pe bicicletă care avea ustensile inclusiv pentru făcut ochiuri și încălzit pâinea:-)

Dimineață am ajuns pe la 7 în Rach Gia, am făcut 1kilometru pe jos până la vaporul numit Super Dong, unde după lungi negocieri am cumpărat bilete și în 2 ore și jumătate am ajuns pe insulă. Aici așteptau niște microbuze cam obosite, am mers cam 15 kilometri până în Duong Dong, principala localitate de pe insulă.
Deși promiseseră că ne duc până la guest house ne-au lăsat la intrarea în oraș, la 2 kilometri de Phu quoc peace resort. Cum bagajul era cam greu și taxiurile ieftine am luat un taxi care în cele din urmă, datorită unor lucrări, ne-a înconjurat vreo 10 kilometri și am ajuns să plătim cât am plătit din aeroport în Ho chi Minh până în oraș (7 $)

După un drum cu adevărat lung patul cu baldachin din bungalow-ul de la Phu quoc peace (family) resort era tot ceea ce ne doream.   
 

Mă simt acum ca acel scriitor care și-a uitat într-un taxi manuscrisul unei cărți la care lucrase câțiva ani. Era unicul ce-l avea și nu l-a mai găsit. Vă imaginați ce sentimente a trăit. Până la urmă și-a spus că va scrie o carte mai bună deși va trebui să o ia de la capăt. Așa s-a și întâmplat, cartea ce a publicat-o a avut un succes foarte mare. 
Păstrând proporțiile întâmplării, tocmai mi s-a întâmplat să pierd și eu tot textul despre Phu Quoc la care pusesem mult suflet și care mi se părea mai reușit decât ce scrisesem până acum.
Am luat-o de la capăt și am rescris pentru voi experiența de pe insulă.

Din somn ne-am aruncat direct pe un scuter pentru a putea să ne luăm rămas bun de la soare pe plajă. Bungalowurile noastre sunt ascunse după câteva rânduri de case din singurul orășel de pe insulă, Doung Dong. Pentru a ajunge la plajele cele mai frumoase trebuie să mergem cel puțin 3 kilometri. Drumul însă duce acolo prin piața locală, extraordinar de pitorească unde am experimentat și primul ambuteiaj de scutere din Vietnam. Efectiv nu era un metru pătrat liber în această piață, a trebuit să ne strecurăm cu scuterul printre fructe, păsări, oameni, biciclete și (multe) alte scutere. 

Am traversat un poduleț de lemn ce ne-a adus în altă piață, piața de noapte, loc mai mult pentru turiști. Ne-am grăbit înspre locul recomandat de Unknown Vietnam, Na lat, unde știam că ne așteaptă fructe proaspete de mare înșirate pe o masă la care puteam stă cu picioarele în mare, pe plajă.
Drumuletul ce coborâ spre golful Tailandei ne-a dezvăluit un soare grăbit să plece să lumineze cealaltă jumătate de Pământ. L-am prins din urmă și l-am rugat să stea măcar cât să ciocnească cu noi un pahar de bere vietnameză. 
După nebunia din Shanghai și din Ho chi minh, o cină liniștită, cu delicatase, la 2 metri de mare a fost o recompensa fantastică.

Întoarcerea ne-a purtat din nou prin cele 2 piețe, cea de noapte, mai comercială și cea locală, mult mai autentică.
Eram bucuroși că ni se făcuse somn pe la oră 21 și vom putea să scăpam în sfârșit de diferență de fus orar. Pe la oră 2 noaptea însă am realizat că luptă va fi mai grea. După o săptămâna încă nu puteam dormi o noapte întreagă. Pe la 5 nu am mai avut răbdare să aud cântecul soparlitelor și am încălecat scuterul fără să am o destinație precisă. Deși era beznă piață fremăta deja. Am mers vreo oră prin inteuneric din sat în sat până nu am mai găsit nicio casă și nicio țipenie de om. Cred că ajunsesem în inimă insulei. Gps-ul nu a vrut să mă orienteze mai precis, așa că am revenit pe același drum, gustând și din prima ploaie tropicală din Vietnam.
Ziua începuse să crească ușor, m-am grăbit la casă noastră de pe insulă, cu micul portbagaj de la scuter plin cu fructe exotice. Grabă era data de dorință de a vedea răsăritul pe plajă. Am mers la o plajă mai apropiată, nerecomandata de gazde. Într-adevăr plajă nu avea ceva special, însă nenumăratele vase de pescuit din zare și o baie alături de localnici la prima oră au compensat chiar și cerul înnorat și lipsa soarelui.

Micul dejun a fost binevenit, mai ales datorită cafelei vietnameze cu lapte condensat. Eu nu beau cafea de obicei, dar în țara această mi-am schimbat acest obicei.

 
În scurt timp am ajuns la resortul Mango Bay ce parcă ne aștepta pe noi, nu mai era nimeni la 9 dimineață.
Într-un mic golf un șezlong comod m-a invitat la continuarea somnului din noaptea precedentă. După vreo 2 ore atmosferă se animase, însă locul își păstrase intimitatea și liniștea. O limonadă cu mentă și o baie în mare a desarvarsit starea de bine ce mă cuprinsese. Cititul unei cărți și leneveală au vrut să ne împiedice să ne continuăm drumul, însă am continuat pe coastă vestică a insulei, spre nord.

Am traversat sate pitorești pe drumuri de pământ roșii. Toți copiii erau foarte încântați de vederea noastră ne salutau și ne zâmbeau. Am oprit la o școală într-un sat, am vrut să fac discret câteva poze. Oprirea noastră s-a transformat în evenimentul zilei pentru elevi, zeci s-au îmbulzit să se apropie de noi, să vadă ce extraterești au poposit în curtea lor.

Imediat după satele pescărești am ajuns din întâmplare într-un alt loc magic, chez Caroline. Ne-am întâlnit aici din întâmplare cu Alex și cu Sabina ce ajunseseră aici cu bicicletele. Am prânzit din nou fructe de mare, nemaisăturându-ne de mirosul mării, de priveliște și de liniște.

 
Mai în nord am intrat într-o rezervație naturală, după ceva incursiuni prin sate și locuri uitate de lume și plaje destul de sălbatice, dar unde puteai găsi un suc de cocos și o prăjitură cu banane.

Planul era să încercam să ajungem măcar în centru nord de unde să coborâm înapoi spre centru vest în Duong Dong. După câțiva kilometri însă s-a oprit motorul, iar nivelul benzinei a coborât brusc de la jumătate la gol. Mai era o oră până la asfințit, am calculat că ar fi vreo 3 kilometri până în primul sat și am început să împing la scuter. În scurt timp au oprit 2 tineri lângă noi care vorbeau puțină engleză. După 10 minute s-au întors cu un litru de benzină. Nu au vrut bani, au spus no,no, Friends, le-am mulțumit, ne-am luat rămas bun cu recunoștință și am repornit pe drum.

Abonati-va la feed-ul de RSS sau subscrieti-va la noutati pe pagina noastra de Facebook.

Începuse să se întunece, nu prea mai trecea niciun scuter prin pădure, iar motorul după 5 minute s-a oprit din nou. Ca un înger păzitor cei 2 tineri au reapărut, s-au uitat la rezervor, au mai adus 1 litru de benzină și au stat cu noi să vadă dacă totul e ok. Am pierdut foarte repede și ultima picătură de benzină, iar problema devenise mai delicată. Eram în mijlocul unui loc sălbatic, întuneric. Vietnamezii erau atât de preocupați să ne ajute încât nu ne-am simțit nicio clipă în nesiguranță. După ceva chinuri cu împinsul scuterului am ajuns într-un sat unde am găsit un nene care să repare scuterul. După ce a dat jos o bună parte din motor am descoperit că pierdea benzină. După vreo oră a reușit să-l repare. Ne-a costat 2$ reparația…
Noii noștri prieteni au vrut să se asigure că ajungem cu bine și ne-au însoțit 20 de kilometri pe drumul spre orășelul nostru. Când am ajuns i-am invitat la cină în piața de noapte. Ne-au învățat cum să mâncăm diverse specialități, cum să ciocnim și să ne spunem noroc în vietnameză și am făcut schimb de fotografii. Și ei erau veniți din Ho chi Minh, într-o săptămână de vacanță pe insulă. A fost o experiență umană extraordinară, nu au vrut bani nici măcar pe benzină (tot ei ne-au făcut rost și a treia oară), zâmbind tot timpul, făcându-ne să ne simțim cu adevărat prieteni și bineveniți în țara lor. Ne-am dat întâlnire dimineața următoare.

Cu alt scuter am plecat următoarea zi spre coasta de est a insulei în căutarea unei plaje recomandate de ei, Sao beach. După obișnuitele incursiuni prin sate și pe maul mării am descoperit alt tip de plajă, Sao Beach, cu palmieri atârnând deasupra apei, cu nisip alb, super curat, fîn și apă foarte curată. Loc perfect pentru un suc proaspăt din cocoș , citit și leneveală în hamac. 

 
A după parte a drumului am ținut cât mai mult coastă, reușind o buclă aproape completă a insulei pe malul mării în 2 zile. 
Am văzut și părți sălbatice ale insulei, complet neatinse de turismul de masă, am văzut multe resorturi luxoase și cochete și am avut și o privire în viitor la cum va arăta insula. Noi construcții, străzi largi de 2, 3 benzi, un aeroport internațional proaspăt deschis și noi resorturi în construcție vizavi de casele modeste ale pescarilor. Drumul în zona nedezvoltată turistic mergea paralel cu marea, iar acolo unde au început să apară resorturi și restaurante trebuia să coborâm 50 de metri până la mare. Ne-am oprit în multe locuri, toate cochete și cu o ofertă bogată de mâncare pe malul mării. Am luat un aperitiv aici, calamari proaspeți, la o cină romantică cu lumânări supravegheate de lună și de stele.

Seara am mâncat în piața centrală, pe scaune de plastic alături de localnici, supa lor tradițională, Pho și ne-am încântat cu sucuri proaspete de avodaco și fructul pasiunii.
În ultima dimineață, înainte de plecare am descoperit un nou loc special, un fel de resort, dar care ne-a avut doar pe noi ca oaspeți. Pentru câteva ore am savurat în hamac și pe șezlong o cafea cu lapte și cu gheață ( de care mi-e deja foarte dor), mi-am imaginat un joc de volei, pe terenul cu nisip perfect de lângă noi, am făcut o baie răcoroasă și ne-am făcut planuri să revenim aici. 
 
Pentru încă un an, doi insula Phu Quoc va rămâne un paradis încă nedescoperit de foarte multă lume.  E un loc special, e cea mai autentică insulă pe care am fost până acum, cea mai exotică, dar în același timp încă foarte accesibilă. Încă vei găsi multe drumuri cu pământ roșiatic, localnici neschimbați de turismul de masă, păduri virgine, plaje superbe și goale și calamari proaspăt pescuiți, sub 2 dolari, la un restaurant pe plajă. Aici găsești cu siguranță cele mai bune plaje din peste 1900 de kilometri de litoral ai Vientamului.

Abonati-va la feed-ul de RSS sau subscrieti-va la noutati pe pagina noastra de Facebook.

BUGET TOTAL 4 ZILE,4 NOPTI 2 PERSOANE 167 de euro

Popular Posts:

• Femeia trebuie sa fie supusa intotdeauna barbatului
• Vand Samsung Galaxy S I900
• Simplitatea vietii si calatoriilor in rulota
• public speaking/abilitati de prezentare
• Despre dragoste și credință