Un cerc vicios înconjoară sărăcia și educația.
Nicaragua e una dintre cele mai sărace țări din lume.
Deși au vulcani maiestuoși, oceane de o parte și de alta a țării, plaje frumoase, lacuri imense cu insule, orașe cu arhitectura deosebită din vremea colonialismului spaniol, localnicii aruncă cu multă naturalețe gunoaie pe străzi, pe geamul autobuzelor sau al mașinilor.
Nicaragua e cea de-a cinzecea țară vizitată, dar din păcate e pe locul întâi la mizeria de pe străzi.
In capitală, în Managua, am văzut râuri ce transportau șiruri nesfârșite de peturi.
Majoritatea oamenilor sunt nevoiți să se deplaseze între orașe cu vechi autobuze școlare americane de prin anii 70 sau 80 ce au banchetele mici, potrivite pentru copiii americani transportați la școală.
Sărăcia și lipsa educației îi face pe localnici să mănânce prost. Pe stradă, în supermarketuri, la vânzătorii ambulanți se vând mâncăruri nesănătoase în mare măsură.
Prăjeli, carbohidrați fără valoare nutritivă, dulciuri și sucuri ce conțin zeci de grame de zahăr…
Efectele se văd cu ochiul liber, scaunele autobuzelor sunt neîncăpătoare pentru nicaragueni.
De 20 de ani e cam același Guvern și câteva familii controlează economia țării.
Poate și de aici se explică lipsa unui progres semnificativ al țării.
Coșurile de gunoi sunt mai rare decât vulcanii.
Măcar în pensiuni, hoteluri și restaurante turistice curățenia e la un nivel bun. Deci se poate.
Când eram adolescent nu prea înțelegeam care sunt efectele educației pentru o țară, era ceva prea abstract.
Țările care pun pe primul loc o educație de calitate, pentru toate vârstele, inclusiv pentru adulți, își asigură nu numai viitorul, cât și prezentul.
