Thu, 14 Jul 2005 10:55:29 -0700 (PDT)
Va salut din nou
Ma cam doboara munca.. dar mai nou fata din Cehia… Lucie m-a ales de perna de noapte.. lucru deosebit de imbucurator pt oasele mele…
M-am ingrasat dragii mei… am acum 93 de kile…. mancarea e nu prea buna.. dar multicica…
Am renuntat mai nou la paine si la dulciuri si la sucuri…
Am vb cu parintii mei si ei stiu ca sunt in alta parte.. ca munca e usoara si ca am timp la greu sa-mi scriu memoriile
Am inceput sa-mi scriu ganduri.. dar de cand muncesc 12 ore pe zi.. uneori 14 sau 15… si o fata ma cheeama in brate.. nu mai am timp de hartzoage…
Cartile ma asateapta… si ma simt rupt de viata…
aici traiesc numai 4 ore pe zi… in rest e o munca masinala.. ma ssimt un R2-D2 cu o mare imobilitate
Banii sunt inca ok.. sper sa fie destula munca pt toata vara.. sa imi pot atinge visele…
Somonii ma scarbesc si nici nu-i mai gasesc gustosi…
In fieca zi vedem lei de mare…si unu l raspunde la Henry.. si le dam capete de pesti…
E interesant sa fii pe-aici…
Am vb cu un pescar de-o plecare pe mare.. si voi incerca intr-o luna sa-mi cumpare destule haine groase.. sa rezist 4 zile pe ocean.. printre valuri
Sper sa-mi dea astia liber de la fabrica…
Va pup.. si va rog scrieti-mi!!!!!!!!!!!!!!!
Am nevoie sa stiu ce se mai intampla pe-acolo…
Ape, politica, sex, orice…
eu pe-aici simt altfel prezentul..
Indienii sunt f bine … oameni sanatosi si foarte putin pretentiosi…(pt Andreea)….
Vremea e aproape inexistenta… ca n imi ocupa tot spatiul…
Duminica merg pe seara la portul cel mare si printre barci, munti, ocean si apus minunat… mai scriu cate ceva .. mai fac ceva research…. 🙂
Va pup si va doresc vara frumoasa!!!!!!!!
Din nou ceva context din partea subiectului, mult mai retrospect acum însă…
Îngrășatul: dimineața ouă fierte cu cereale cartonate, la prânz ceva cam jumătate din cât simțeam nevoia în condițiile de efort de acolo, iar seara era mâncare foarte multă și mult îngrășătoare… Am ajuns în 3 săptămâni la 93 de kile… Absolut neobișnuit pentru mine…
Imaginați-vă o gașcă mare de băitani în bunkhouse și doar vreo 4 cupluri (doi lituanieni, doi slovaci, doi cehi și doi ruși). Feteee… mai greu… Discuțiile din dormitor vă dați seama că erau mult la început în genul ”când vin fetele? poate vin mai târziu?”… Eu cam șifonat după o poveste șifonantă, mă cam abțineam… Dar cei doi făt-frumoși bulgari, care făceau tracțiuni în pauzele de tăiat pește și flotări la final, abia așteptau să-și încordeze mușchii cu sens… Eu eam nebărbierit de 3 luni, netuns de vreo 5 și îngrășat peste măsură… Cum necum Lucie mă alesese pe mine de pernă… fără esplicații, cum e firesc… Și da, m-am bărbierit de fătălău…
Stresul banilor era la locul lui, mai ales pentru că bunkhouseul costa foarte mult și apoi pentru că ce rămânea nu părea a-mi asigura plata datoriilor și acoperirea costurilor pe care urma să le am pe drum spre casă…
Scrierile de-atunci rămân de jurnal și recitindu-le mă amuz și-mi pare rău că nu am ținut un jurnal serios. Scriitura de-atunci o voi surprinde în pozele din albumul de-aici (https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10154779786050982.1073741892.607875981&type=1&l=12bc8cc138), și tot acolo îi veți găsi pe cei doi copii care locuiau pe barcă și mergeau la școală doar 4 luni pe an, iarna, iar în restul timpului învățau de pe barcă…