Blog de călătorii în viață-Tudor Maxim

Tu cât de bun negociator ești? 

Maroc a fost prima țară mai exotică în care am fost. 

Acum cinci ani eram acolo cu un prieten bun de atunci. A fost un șoc  cultural pentru mine din toate punctele de vedere. Aglomerație de oameni, mâncare complet diferită, îmbrăcăminte deosebită, trafic imposibil pentru pietoni, relief altfel, peste tot vânzători agresivi al unui serviciu sau produs. 

A fost ceva care m-a schimbat destul de mult. 

Ca multora dintre voi, îmi era rușine să negociez pentru un produs sau serviciu cumpărate de la localnici. 

Prietenul meu ma șoca cu negocierile lui.

Oferea și de câte zece ori mai puțin decât prețul cerut.

În clipele acelea mă  ascundeam efectiv în spatele lui și așteptam să fim dați afară sau chiar agresați de vânzători. 

Uimitor pentru mine, nu s-au enervat, ci dimpotrivă,  au înjumătățit prețul. 

Au negociat aprig până la 25-30% din valoarea cerută inițial. 

Am început sa gust din frumusețea acestui joc. Era un prilej nemaipomenit de interacțiune și de petrecerea a unui scurt timp de comunicare cu localnicii. 

Începuse să îmi placă. 

In luna ianuarie din anul următor ajungeam în Vietnam, țară pe care o știam mai mult din filmele Comando, cu Chuck Norris. 

Mi-am amintit de la istorie că fusese colonie franceză și îmi imaginam deja că participarea la Olimpiadele Naționale la Franceză îmi vor aduce beneficii. 

Într-o lună  de zile nu am reușit sa schimb două vorbe în franceză. Cei tineri vorbesc vietnameza și, arareori,  engleza. Foarte puțini bătrâni mai știu franceza și nu prea au dinți să îi înțelegi 🙂 

Dacă in Maroc puteam cere ceva sau negocia un preț aici nu aveam punți de comunicare. 

Exasperat de încercările în Franceză și Engleză am renunțat. 

Am început să glumesc cu ei,  vorbind în Română. Surprinzător, reacționau foarte bine și simțeam că rezonez cu ei. 

O lună de zile cu gesturi, râsete și cu limba română am negociat absolut orice am plătit. A fost o distracție pe cinste ce mi-a adus la inimă poporul vietnamez. 

Nu am mai văzut până la acel moment popor mai antreprenorial. Nu am văzut nicăieri oameni ca să stea. În magazine, în piețe, pe stradă, pe motociclete, în sate, în orașe fiecare om făcea ceva activ. La cât au suferit în istoria lor recentă și cât de prietenoși sunt acum le-am oferit toată admirația mea. 

Aventura acestui nou hobby a continuat în. Asia cu Laos, Thailanda, Malayesia, China, Filipine și Indonezia. 

In ianuarie 2017 am ajuns din nou în Asia de Est, întâi în Thailanda și la scurt timp după, Cambodgia. 

Am continuat să mă apropii de localnici și să folosesc orice oportunitate de negociere pentru o apropiere, un zâmbet, un râs. 

In seara aceasta aveam nevoie de un tuk-tuk pentru o distanță de 3 kilometri. 

Ca de obicei, mi-am făcut în minte un scenariu cu cât ar cere, cât aș fi dispus să dau și prețul final. 

Am găsit șoferul, am întrebat prețul, mi-a răspuns.

-it’s three dollars Sir

Totul decurgea conform planului

Cu zâmbetul pe buze și cu cei doi dolari calculați în minte

-come on, you can do better! 

Nu mi-am terminat bine ultimul cuvânt și mi-a alunecat privirea către un copilaș de doi ani. Mă privea cu ochi negri, inocenți și sclipitori din brațele tatălui, șofer de tuk-tuk. Am uitat de prețul din minte și, cel mai important, am uitat de ce vreau să negociez.

De puține ori realizăm că negociem pentru sume absolut ridicole. E normal, unii dintre noi călătorim pentru perioade mai lungi și orice dolar poate însemna prelungirea cu câteva ore sau cu câteva zile a călătoriei.

Ochii copilașului m-au făcut pentru prima oară poate m să îmi doresc să îi ofer prețul cerut, răpindu-mi plăcerea negocierii și satisfacția unui rezultat bun. 

Acel dolar poate face diferența pentru familia sa între o masă bună și una mai bună. În spatele oricărui produs sau serviciu e o familie, mai mică sau mai mare. Vedem sau nu asta, dar aceasta e realitatea. 

Unii poate fac averi din turism, dar 99% trăiesc de pe o zi pe alta. 

Banii de la turiști, de la călători pot fi una din singurele posibilități de câștig pentru o întreagă familie. 

Nu știu dacă acest episod mă va schimba, dar, cu siguranță, plec cu o amintire puternică. 

Popular Posts:

Tudor Maxim says:

Cici,
îmi pare rău că nu ai înțeles mesajul acestui text.
Sunt sigur că vei găsi și altceva în altă parte

cici says:

click bite. musca-m-ai de degetul din mijloc. ca am venit pentru altceva