În vara dintre anul trei și patru de Facultate am planificat o călătorie în Italia.
Pentru că vroiam să-mi pot plăti eu trenul și cheltuielile acolo, am rugat-o pe mama mea, Gabriela, să-mi găsească un job.
După trei zile cu trenul până în sudul Italiei am trecut direct la treabă. Nu știam mai mult decât Grazie și Buona Sera, în limba în care urma să lucrez. Nici nu mai lucresem vreodată într-un bar. În primele zile curățam cafetiera, vesela și făceam munci simple, cea mai grea fiind curățenia de final, spre 4 dimineața.
De la 8 mergeam baby sitter la un puști plin de energie. După o pauză de câteva ore reluam treaba la bar. Zilnic. Fără pauză. spre 40 de grade temperatura în sudul Italiei.
A fost crunt. Odihna în condiții foarte grele, patron și colegi care vorbeau doar italiană.
Bucuria mea de a fi prietenos cu lumea m-a răsplătit.
Cum niciun italian nu vorbea vreo limbă străină mi-au cerut mie să iau comenzi de la o masă de englezi.
Din acel moment mi-a plăcut la nebunie munca, glumeam cu clienții, mă mișcam foarte bine și devenisem de bază pentru Patron. Scăpasem și de curățenia istovitoare de final, eram ocupat cu ultimii clienți:)
Povestea aceasta s-a întrerupt brusc cu un email de la cea mai mare firmă de avocatură din România, cu invitația de a deveni intern, cu posibilitate de angajare, Mă pregătisem mulți ani pentru acest moment, mult studiu, multe emoții, multă muncă.
Glumeam cu o prietenă, Nicoleta, ce lucra cu mine în acea vacanță: poate nu o să-mi placă la fel de mult ca jobul de barman/ospătar de la malul mării:)
Gluma s-a transformat în realitate. Munca în cadrul unei firme de avocatură a devenit cea mai depresivă lună din viața mea. Din păcate nu am regăsit pasiunea visată în cariera de avocat și nici provocările cu care mă obișnuisem deja în trei ani de voluntariat cu ELSA Romania, Asociația Europeană a Sudenților la Drept.
Nu știam cum să închei mai repede internshipul, panicat de ce voi face cu viața mea. Avocatura nu era nici pe departe ce am visat când mă uitam în liceu la Ally Mcbeal:)
Câteva luni mai târziu m-am mutat într-un bloc cu lift.
Tot urcând cu liftul cu bagajele m-am gândit că e un spațiu plicitisitor și că ar fi o idee bună să anunțăm evenimente și să postăm reclame creative pe pereți.
După două săptămâni de pregătiri, strategie și planuri, pe 6 aprilie 2005, se năștea juridic, Elevate
Primii doi ani au fost extrem de dificili, primul client a venit după foarte multe luni, iar următorii după și mai mult timp.
Nu ne-am lăsat și după patru ani de zile ne apropiam de jumătate de milion de euro cifră de afaceri.
Cu o echipă fantastică, de-a lungul timpului, am reușit să trecem peste multe obstacole și peste perioade foarte dificile.
13 ani mai târziu suntem activi pe piață și continuăm misiunea, aparent idealistă din studenție, de a fi lideri pe piața de publicitate indoor din România.
Mulțumesc nenumăraților prieteni și colegi care au contribuit în acest timp să trăim un vis frumos împreună.
LA MULȚI ANI Elevate!