E amiază la tropice.
Urci scările până la etajul 1 al unei căsuțe balineze cu vedere la câmpurile de mere verzi de orez.
De cum intri te învăluie magia muzicii balineze, cântată parcă din alta lume.
Primăvara la tropice se naște din mirosurile betigașelor ce îți poartă simțurile deasupra orezăriilor.
Masajul balinez te urcă și te coboară.
Mintea nebună nu stă locului și face planuri. Planuri, tot timpul planuri.
-Fii atent la respirație și la atingerile duioase ale masajului!
-De ce să fac asta, mă simt așa bine, vreau să mă gândesc la viitorul frumos!
Lupta continuă jumătate de oră până când cântecul cucului biruiește și se face mai auzit decât tumultul minții.
Începi să numeri susurile izvorașelor ce înconjoară căsuța.
-unu, două, trei, patru. E real?
-da, e cât se poate de real răspunde ca din somn mintea
-nu mai vreau să fac planuri. Vreau să mă contopesc cu sunetele, cu senzațiile fizice, cu emoțiile, cu cântecul cucului și să mă îmbăt cu izvoarele proaspete!
Mintea nu mai răspunde, e absentă.
Gentil, revii la conștiința deplină.
Te uiți în jurul tău și începi să numeri izvoarele ce te înconjoară.
Înainte de a pleca din tărâmul acesta poposești o vreme pe niște perne moi și scrii.
Muzica e în continuare în tine.
Te răcorești cu fructe proaspete și te energizezi cu un ceai de ghimbir.
Viața e frumoasă. Trăiește!
O dupa-amiaza relaxanta e mereu bine venita. Trebuie sa ne bucuram de orice secunda din viata noastra.