De prin clasa a zecea (in secolul trecut J, în 1999!) am devenit pasionat de gadgeturi și de orice înseamnă tehnologie.
Nu am prea avut bani, dar am găsit tot timpul soluții pentru a avea cele mai noi gadgeturi: telefoane, cd-playere, walkman, aparate foto digitale si chiar PDA-uri (Palm pilot cu stylus! și Sony Clie cu tastatură completă, cameră foto rotativă și card wireless. Asta prin 1999-2000!)
Eram curios să testez orice model exista sau putea fi adus în România.
Primul telefon pe care cu mare mândrie îl luam la școală era un Bosch 509. Il văzusem într-o reclamă în ziar și i-am bătut la cap pe părinții mei toată vacanța de vară până mi l-au cumpărat la abonament.
Aveam cartela Connex, un minut în afara rețelei costa 65 de cenți și 45 în rețea. Dar în acea epocă primele trei secunde erau gratuite. Trei secunde pe care le prețuiam foarte mult pentru a comunica între noi.
Prima revoluție tehnologică pentru noi atunci a fost anularea opțiunii primelor 3 secunde gratuite.
Am fost nevoiți să ne adaptăm și să dezvoltăm un sistem de comunicare prin bipuri, un fel de sistem de comunicare cu fumuri contemporan.
A doua revoluție tehnologică a venit de la Connex ce a lansat cartela cu un cent pe minut în weekend între numerele rețelei.
Imi amintesc că primul weekend de Sărbători era gratuit. Era așa un miraj să poți suna gratuit încât în timp ce eram cu colegii cu colinda am format la întâmplare un număr. O voce liniștită, foarte plăcută, cu accent ardelenesc mi-a răspuns.
Andrenalina de a vorbi cu o persoană necunoscută, fără să coste ceva și inocența acelor ani m-a făcut să descarc de multe ori telefonul în acele zile. Am dezvoltat o relație frumoasă de prietenie ce durează și acum.
De-a lungul liceului devenisem expert în schimburi de telefoane și mi-au trecut prin mână mai toate modelele de telefoane din acele vremuri. Cunoșteam toate informațiile de la *222, relații cu clienții și aveam foarte multe idei de îmbunătățire a experienței de utilizare a telefonului,a funcționalităților primitive a telefoanelor din acele vremuri.
Telefoanele de care îmi amintesc și acum aveau câte ceva special.
Nokia 5510 era mare, dar bateria ținea mai bine de o săptămână.
A urmat Nokia 3310, telefon foarte ușor de folosit și de ținut în mână, cu forme ultramoderne pentru acele timpuri și cu o carcasă din care nu mai ieșea antena de semnal.
Iți răpea un extaz cand îl țineai în mână și de era neînțeles cum poți avea semnal fără antenă.
Sagem MC 939 și celelalte modele curbate Sagem aveau un design inovator și erau foarte plăcute la ținut în mână.
Ca design Ericsson t28 a rămas preferatul meu, dar nu mi l-am permis vreodată așa că m-am mulțumit cu Ericsson t39, telefon mai grăsuț, dar cu o baterie mai bună.
Motorola starttac era Mercedesul acelor vremuri. Bateria era slabă, trebuia să umbli cu una de rezervă la tine dar gestul de a-l deschide din carcasa îți dădea o senzație premium
Incepusem să descopăr telefoane mici și foarte mici. Maxon MX-6869 mă fascina cu forma sa ultracompactă.
A treia revoluție a venit cu telefonul Nokia cu lanternă. Câte poteci de padure și câte drumuri neluminate mi-a călăuzit pașii Nokia 1100…
Am avut și multe telefoane Mitsubishi Trium Mars, Aria, cu antenă comică ce se întindea ca o undiță și Cosmo.
Prin 2001 Mitsubishi mi-a adus primul telefon cu ecran color, a patra revoluție pentru mine în telefonie.
Eram ”early adopter” la orice noutate și nu puteam să nu fiu printre primii care are un telefon color. Mitsubishi Trium Eclipse a fost primul model de telefon cu ecran color din România.
După ani de separarare am revenit la Nokia.
Modelele preferate și primele telefoane smart deținute, la a cincea revoluție, au fost neconvenționalul Nokia E70, Nokia E71 si Nokia E72.
Am avut o scurtă aventură cu un HTC cu doua tastaturi, una pentru cifre și una extensibilă cu caractere complete până am ajuns să devin fanul produselor Samsung.
Am avut toata gama Galaxy, mai puțin S3.
Samsung Galaxy S1 m-a șocat cu bateria ce se termina la mijlocul zilei, S1 Plus ceva mai bun, S2 cel mai rezistent telefon din galaxia Samsung ce mi-a rezistat la zeci de căzături, S4 cu un ecran fantastic și cu un design reușit, dar care la prima căzătură i s-a spart ecranul.
Samsung Galaxy S5 promitea un mod economic ce prelungea multe ori bateria vieții, motiv pentru care l-am cumpărat. În loc de o evoluție a designului S5 e un regres, greu de ținut în mână, plin de plastic, margini groase, foarte alunecos și cu risc mare de scăpare pe jos. Mai puțin rezistent și decât S4 la trei zile de când l-am luat i-am crapat ecranul la o căzătură ușoară între scaunele mașinii…
Cum Android devenise de mulți ani sistemul de operare preferat am căutat alternative, un telefon ceva mai compact.
Telefoanele cu Windows mi se par cam spartane și lipsite de aplicațiile de care am nevoie, iar IPhone mi s-a părut tot timpul o fiță, excesiv de scumpă.
LG G3 mi s-a părut foarte performant și cu un preț corect dar e chiar mai mare și mai greu decât S5. Variantele mini de la Samsung erau mini și la performanțe. Singura variantă ce se apropia de ce aveam nevoie era Sony experia Z3 mini, performant, compact, rezistent la apă și cu baterie peste medie. Prețul lui m-a făcut să mă mai gândesc. Am vândut S5 și am plecat în vacanță cu un telefon vechi.
Intre timp am cumpărat Andei, la o prelungire de abonament, Iphone 6. Avusese Iphone 4 și după un an de Samsung îi lipsea Iphone:)
Am hulit ani la rând sistemul lor închis de operare, lipsa widgeturilor, prețul nejustificat de mare al telefoanelor și lipsa de originalitate a proprietarilor de Iphone. Dar pentru că își dorea așa mult acest telefon l-am luat.
După două săptămâni de utilizare în comun trebuie să prezint scuze proprietarilor de Iphone.
Iphone 6 e un telefon din altă ligă.
În primul rând nu te saturi să-l ții în mână. Formele telefonului sunt senzuale)
E ușor, rotunjit peste tot, carcasă unibody subțire dintr-un metal ușor.
Partea din față e simplă, dar elegantă.
Dintre toate dispozitivele cu touch testate mi se pare că experiența cea mai buna de atingere este pe Iphone. Are acel ”je ne sais quoi” care te face să îl folosești mai mult decât ar trebui.
Ecranul este super luminos și culorile sunt excepționale. La luminozitate maximă nici nu te poți uita la ecran. În lumina soarelui ajută mult.
Sunetul m-a surprins plăcut. E mai puternic și mai rotund decât orice device mobil am avut, incluzând laptopuri, tablete si telefoane mobile.
Citesc foarte mult articole pe Internet, iar funcția article view din browserul Safari este super inspirată și utilă.
Iți arătă instant orice pagina web simplificată, într-o singură coloană, fără imagini, cu text mai mare, foarte ușor de citit.
Pozele sunt foarte bune, e super rapid și până acum foarte stabil. In două săptămâni aș fi repornit de câteva ori dispozitivele Android blocate:)
Toate aplicațiile din Android le-am găsit și în Apple Store.
Mă gândesc acum destul de serios dacă după 6 ani în care am stat la distanță de Iphone și Apple pot rezista tentației:)
UPDATE
Până la urmă am rezistat tentației și deși am fost în America unde sunt cele mai ieftine electronice și telefoane I-Phone am revenit repede la Android și am cumpărat cel mai subțire telefon și cel mai ușor smartphone din America (pentru o vreme a deținut acest record în toată lumea) cu mai puțin de 200 de dolari. Sunt foarte mulțumit de el, Iphone 6 pare cărămidă la 138 de grame vs 97 ale lui Blu Vivo air. Îl puteți comanda de pe Amazon:
BLU Vivo Air Smartphone – Unlocked – White Gold
Ce mi-a placut povestioara asta. Mi-a adus aminte de vremuri bune 🙂
Nu mi-a plăcut niciodată Samsung, dar acum am un Samsung S6. Funcționează impecabil iar camera foto este fantastica. Soția are iphone 6 si parerea mea este ca Samsung S6 este superior in multe privințe.
Acest telefon nokia l-am avut si eu. Tin minte ca lucrasem ceva tin pe vremea aia ca sa mi-l cumpar.
Telefoane foarte bune.Chiar au avut succes la vremea lor.
Chiar imi amintesc de aceste telefoane. Au fost bune pe vremea lor.