Thu, 30 Jun 2005 11:37:42 -0700 (PDT)
AM aguns in Sitka – Alaska!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
AM DORMIT 11 ore… si inca simt diferenta orara binisor. Cumplit sa descoperi dependenta placebo de intuneric pentru noapte. Somnul nu e la fel pe zi… M-am odihnit binisor insa dorm in patul “de jos” (sunt suprapuse).. si spatiul pana la patul de deasupra este cam de 40 de cm…. asa ca e ciudat sa dai coate prin somn patului de sus. Ma voi obisnui si cu asta in timp.
E super frumos aici!!!!!!!!!!!!!!!
NBu e prea frig (astazi sunt cam 27 grade – e f cald adica) se asteapta sa fie zilnic in jur de 14 grade si umiditate de 80%. Vara e sezonul ploios si cu multa zi. Sunt in tura de zi, munca va fi multa si nu extraordinar de grea (asa mi s-a spus) Voi incepe de pe 1 iulie treburile asa ca astazi ma voi plimba. E un orasel grozav de dragutz. E mic si foarte linistit. Extraordinar de multi turisti!!!!!!!!!!!!
Pe avion a fost bine. Nu mi s-a parut mai mult decat o calatorie cu autocarul. Air France au fost foarte draguti si atenti cu pasagerii… dar americanii foarte neglijenti si aproape erau deranjati ca existi. Decolarea si aterizarea au fost interesante dar u din cale afara de excitante. M-am bucurat enorm ca am zburat din paris spre LA prin Islanda, Groenlanda, Canada si apoi am ajuns jos… in LA. A fost cumplit de frumoasa privelistea; s-a remarcat de departe calmul groenlandei acoperite de gheata, de imense lacuri inghetate, de munti amortiti para, acoperiti pe unele locuri de zapada; si portiunea din Canada pe care am vazut-o a fost in mare aproape la fel. Aparusera ierburile in Canada.. inca nu mi-am dat seama cat erau ierburile ce le vedeam de la 10 000 de metri copaci sau chiar ierburi.. dar a fost foarte frumoasa trecerea. in 11 ore nu am inchis ochii :). America s-a descoperit a fi grozav de organizata si de structurata, chiar si din avion. NU am avut aparat foto, si nu prea pot exprima chiar tot ce am vazut. Imi pare rau, dar nu am timp deajuns pt descrierea peisajului.
Seattle-ul l-am descris ieri, asa ca azi va mai spun ca sunt foarte incantat de Sitka. Oamenii imi sunt momentan in planul doi al imaginii. Natura ocupa prea mult din vizibilitate.
Am 30 de colegi de dormitor, 3 de camera. 2 bulgari si 1 moldovean. SUnt ok, dar trebuie lucrat la aerisirea camerei destul de multisor. Camera e micutza, fiind de 2 persoane pana anul asta. Au transformat toate camerele in camere de 2, si ne-au inghesuit multisor. E ok inca. Daca munca va fi epuizanta voi dormi fara probleme. Confortul nu este o prioritate.
Aventurile pe-aici vor fi intrecerile cu natura, supravietuirea. Sunt ursuleti si alte animalute nu prea dornice de oameni. Nu prea vom avea timp liber, asa ca nu prea cred ca vom vizita prea mult salbaticia. Parcul national de-aici il voi colinda chiar astazi, intrucat azi e zi libera. Tot azi imi voi recupera bagajul lipsa.
Mancare nu e deloc ce ne asteptam. E facuta aici, dar mai e mult pana sa fie peste. Breakfastul a fost f bun, si sanatos. Sper sa nu fie acelasi 3 luni :). Cazarea e f faina. E moderna, cu dusuri f meseriase, cu 2 masini de spalat, cu o bucatarie dragutza, (sala de mese) si cu o camera de relaxare.. cu TV si game table.
E frumos si ma bucur foarte mult ca am ales Sitka, pana la proba contrarie.
Va pup si.. va mai scriu cand voi mai avea okazia… aici The Public Library are doar 7 calculatoare.. si toate sunt incredibil de aglomerate. Trebuie sa-ti faci rezervare, ca sa ai acces… asa ca voi veni rar, maxim o data pe sapt, daca voi ajunge si-atunci (tura mea e de la 6am la 6pm si libraria se inchide pe la 7.
Vom trai cum vom putea si om vedea ce-om fi in stare.
Va pup!
Mulțumi pentru savuroasele completări!
Adăugituri de amintiri:
Zborul a fost cel mai fantastic EVER, fiind primul EVER. Prima mea ieșire din țară a fost Seattle. Apoi Sitka :). Zborul cu avionul a fost hipergicantic de frumos!!! Fiecare decolare se lăsa cu frisoane! Dacă am avut noroc de geam până-n Paris, cele 11 ore de zbor până-n LA am fost la ghinionist (scaune 1:3-4:7-8:10, eu pe scaunul 3) de un gentleman care mi-a spus că nu vrea să fie deranjat și și-a pus o pătură-n cap și s-a culcat… Eu nu pricepeam cum să nu mă lase să văd minunea de sus, când el oricum dormea… apoi m-am prins… în 11 ore ai de mers la budă, la luat înghețată/ ciocolată/ bere/ vin/ bere/ vin/ bere/ vin/ ciocolată/ cola/ cola/ ciocolată/ înghețată GRATIS… Așadaaar m-am mișcat și am dat peste o bunătate de ființă care fiind pe locul 3, și celelalte 2 din stânga-i fiind libere mi-a dat voie să stau la geam!!! Apoi mi-a spus – you’ll just need to jump me… hăăăăă??? Adică cum ??? Seriooos??? Pffff… Na… la cele 82 de kile ale mele de-atunci (mă consideram gras!)… am zis…okayyyy… let’s try! Și-uite-așa, am pus vârful piciorului undeva-ntre straturile domnișoarei de bine (pe-aproape de mânerul de sprijin), și-am făcut HOP!… Am repetat treaba asta de 3 ori și donșoara era foarte ok cu asta… eu nu chiar, dar na… nu eram chiar pregătit… De fiecare dată veneam înzestrat ca după o fugă la MEGA când vin prietenii în vizită…
Apoi din Seattle în Ketchikan am dormit prima dată pe avion!!! Din cauza oboselii! Să ne-nțelegem: avionul era ca un autobuz care oprea în stații… Ketchikan era prima, Sitka a doua și Juneau a treia…Așadar cum știam că la astfel de zbor nu primesc nika moka… am zis somn… În Ketchikan mă trezesc la aterizare și o și văd pe donșoara stewardeză că îmi dă alune, cafea, cola, apă… numai să nu mai adorm, pentru că am speriat jumătate de avion cu puterea mea supranaturală de sforăitor… (da, știu, sunt un norocos să am o nevastă… de fapt un copil!, că nevasta nu doarme cu mine…:)) ). Apoi tantea de lângă mine mi-a povestit până-n Sitka de cei 3 soți ai ei parcă… și se-ntorcea la al 4-lea care era vânător… Mă mira cum are ea un soț în Thailanda și unul în Alaska la 77 de ani, dar din nou eram clar convins că lumea ce-o știam eu era prea mică și posibilitățile din afară erau prea mari… :)))
Apoi în Sitka m-a așteptat șefu plantației pe care urma să fiu carne de tun alături de Sacha!!! Alexandru Cobîscan ista, aista o fost salvarea mea!!! Aista o fost supra-omu! El m-o-ntâmpinat la aeroport și mi-o povestit c-am avut noroc, că puteam să fac cei 7 km prin ploaie pe jos până la locație… că bani de taxi acolo… văleleleeeeu…
Mai încolo’s și eu curios ce mai povestesc – da, eu am toate scrierile, dar m-ambiționez să le iau pe rând de la Tudor, să le mai înfloresc pe lături și să vedem ce iese-n final :))
Din nou… TARE TUDORE!!!
Merci!